Blood Rain

Salut, asta este un fic de al meu, sper ca va va placea, mia venit ideea dupa ce am jucat un joc ce se numea ¨Blood Rain¨ mie una mi sa parut destul de original, sper ca va va placea, lectura placuta ^_^:
Cap.1 Vampirii

Peste tot este numai intuneric, doar luminile puse dintr-un loc in loc mai lumineaza putin strazile. Un sunet asurzitor se aude, un trasnet. Cerul parca era intr-o lupta continua. Peste tot este numai liniste, doar picaturi reci ce se zdrobesc puternic de asflat si de case, se mai aud, cerul este luminat din cand in cand de luminile puternice facute de fulgere care te fac sa tresari tot. Toata lumea sta in casa, la caldura, departe de ploaia rece si de frigul de afara si mai ales de noaptea de Sfantul Andrei, se spunea ca lucruri ciudate se intamplau in seara aceea, insa mai nimeni nu crede in prosti ca acestea, dar chiar si asa.... nimeni nu statea pe afara.
Pasii rapizi ai cuiva se aud pe strazi. Cineva alerga prin ploaie, respiratia ei se auzea incontinu, o respiratie grea, rapida, fugea fara oprire, inima ii batea atat de tare incat statea sa- I iasa din piept. Parul ei saten, deschis, lung, ii cadea pe umerii ei uzi de ploaie. Ochii ei caprui-verzui semanau cu o perla in tot ¨ razboiul¨ acela, priveau drept inainte, clipind din cand in cand. Ploaia rece o lovea fara mila. “ Ah…. Sper ca mai asteapta. Stiam eu ca daca merg la biblioteca o sa intarzii, dar astazi era ultima zi in care puteam sa scriu pentru referatul pe care il am de facut pentru saptamana viitoare “ Vampirii” Isi spuse fata in gand. Dintr-o data aceasta se impiedica de o piatra si ateriza in baltoaca de apa din fata ei, miscand imaginea unei case ce se reflecta in apa, ramase putin jos, era atat de obosita, respira greu, abia se mai putea ridica:
 Auci, perfect... acuma sunt complet uda, hapciu....
Se ridica, se uita la becul de pe stalpul de langa ea, care cand se stingea, cand se aprindea, ii era putin cam teama. Isi dadu putin cu mana prin par, arajandu- l putin, intinse mana, in palma ei cazura doua picaturi de ploaie urmate de inca doua rosii scurgandu- se incet de pe palma ei in jos, cand aceasta le vazu se sperie, privii cu atentie picaturile:
 Ce e asta? Este.... este... sange... dar de unde?
Se dadu in spate si se uita in sus, vazu pe cineva acoperit de o pelerina de culoare inchisa, tinea in brate un om gustand din sangele acestuia, de la gatul omului incepu sa curga o suvita rosie de sange ce se zdrobi de asfalt, fata facu ochii mari, scoase un tipat apoi isi puse imediat mana la gura, dandu- se incet incet in spate ¨ Ce e asta? Vrea sa zica ca este o gluma? Nu este deloc haios¨ . Acel tipat atrase atentia acelei ¨ creaturi¨. Acesta isi indrepta privirea ucigatoare spre fata neajutorata, dadu drumul persoanei ce parea a fi un barbat, acesta cazand in baltoaca, lovindu- se puternic de asflat, mort, cu ochii fixi pe fata, fara nicio expresie, fara niciun pic de lumina, fara... viata. Fata se sperie si mai tare, incerca sa se miste insa nu putea ¨ Haide... trebuie sa te misti.. HAIDE¨ Isi indrepta privirea ingrozita spre ¨ creatura¨. Din gura ¨creaturei¨ se prelinse o suvita mica de sange ce cobora incet pe barbia acestuia, intr- o clipa acesta se afla in spatele fetei, ii spopti:
 Tu urmezi..... Aceasta ramase neclintita, facand ochii mari ¨Ce rapiditate¨.
Aparu in fata satenei, intinse o mana,fata scoase un tipat scurt, ¨creatura¨ incepu sa o zgarie dandu- i sangele, aceasta intinse mainile ca sa se apere, zgariind- o pe maini, fata se dadea din ce in ce mai mult in spate, tremura toata de frica, ochii ei erau inchisi, se impiedica si cazu in fund, continua sa tina mainile asa, tremurand, dintr-o data acesta se opri, nu se mai auzea nimica, fata deschise ochii, se uita peste tot, dar ¨ monstrul¨ nu mai era, disparuse, era speriata¨ Unde e? Unde a plecat? Ce a fost asta? Trebuie sa plec de aici¨ fara sa mai stea pe ganduri profita de ocazie si o lua la fuga spre casa, firicele rosii curgeau de pe mana ei imbinandu- se cu ploaia, cazand pe asfalt.
Ajunse in fata unei case nici mare, dar nici mica, doua lumini erau aprinse in acea casa, era casa ei. Intra in fuga in casa unde dadu nas in nas cu o fata cu parul negru, scurt si ochii negrii, avea o fata fina si inocenta, o privi pe satena uimita. Tocmai dadea sa iasa pentru a se uita dupa ea.
 Aime. Ai venit, in sfarsit, incepusem sa imi fac…. Bruneta se opri atunci cand vazu in ce hal arata prietena ei; Aime, Doamne, ce ti s-a intamplat?
Insa Aime nu scoase niciun cuvant,tremurand toata, abia rasufland, privea in gol, pentru cateva secunde parea pierduta, un firicel cristalin se prelinse pe obrazul ei, o lua in brate pe bruneta, incepu sa planga:
 Yuuki... mi- a fost asa de frica..... credeam ca o sa mor... credeam ca nu o sa pot sa te mai vad vreodata, credeam ca...
 Aime.... spuse aceasta incet, imbratisand-o; Gata... linisteste- te.... haide sa mergem sus si sa imi povestesti tot ce sa intamplat. Aime insa nu ii dadu drumul, statea tinand- o in brate si plangand, tremurand toata. Yuuki o privi uimita, insa continua sa o tina in brate.
 Haide... sa nu te vada tatal tau asa, se va speria. O lua de mana, urca scariile, deschise o usa alba intrand intr- o incapere destul de mare in care se afla o cada, o ghiuveta, sub aceasta un dulap maricel alb, peretii de un albastru ce te calma. O aseza pe scaunul din fata dulapului, din acesta scoase niste pansamente, niste apa oxigenata si o sticluta pe care scria ¨Betadina¨. Aceasta ii daduse un prosop, Aime privi atent prosopul, apoi isi indrepta privirea spre bruneta.
Yuuki se aseza in fata ei si incepu sa curete rana. Aime incepu sa povesteasca ce i s-a intamplat, despre “ monstrul” care ii aparuse in cale, despre cum a inceput sa o raneasca, ii povesti tot. Prietena ei ramase muta, nu stia ce sa creada, ii spuse ca poate a visat la biblioteca si pe drum a cazut si s-a lovit. Dupa cuvintele spuse de prietena ei, nici Aime nu mai stia ce sa mai creada. Din rani nu mai curgea sange, Aime se uita la rani, dintr-o data facu ochii mari si scoase un tipat strident, cazu dupa scaun pe spate, tragandu- se speriata la perete. Isi trase mana inapoi, se puse in colt si incepu sa planga, tremura.
- AIME. Ce ai patit ? Spuse Yuuki ingrijorata.
- Vampires. Spuse incet satena tremurand toata. Insa prietena ei nu intelesese si o puse sa repete. Aime scoase mana stanga si ii arata ce scria; Vampires, spuse Aime. Prietena ei se sperie, facu ochii mari, insa isi pastra calmul, incepu sa- I bandajeze ranile.
- Fi serioasa Aime, nu exista vampiri.
-Dar… ceea ce am vazut a fost real, nu un vis, nu m-as fi ranit singura Yuuki. Spuse Aime cu un glas parca fara viata.
 Stiu asta... dar este... absurd.... Yuuki o imbratisa pe satena si ii sopti la ureche ¨ Totul o sa fie bine, iti promit¨ Aime aproba din cap, se ridica de jos si pleca spre camera ei... deschise usa, se indrepta pe patul cu asternuturi move si albe, ce era aproape de fereastra, se tranti in el. Bruneta veni langa ea:
 In seara asta raman aici... mi- am adus sacul de dormit... Bruneta isi intinse sacul de dormit pe jos, se baga in acesta si inchise ochii. Aime nu fu deloc atenta la ceea ce ii spusese prietena ei, era cu gandul in alta parte ¨Oare ce vor sa insemne toate astea? Am visat? Oare o fi cineva care m- a blestemat? Ce inseamna toate astea?¨ Aime isi indrepta privirea catre bruneta:
 Yuuki..... ce faci acolo? Nu te duci acasa?
 Prostuto... esti vreodata atenta la ce zic eu?
 Eu.... pai... eu... sunt atenta.
 Am zis ca dorm aici.... Noapte buna
 Arigato Yuuki- chan. Noapte buna.... Spuse satena invelindu- se, somnul furand- o imediat.
*
 Draga mea... te- ai trezit?
 Cine esti?
 Se pare ca nu te- ai trezit.... poate asta te va trezi.
 Ce vrei sa zici?
 Privesteti mana, cadoul meu pentru tine... sper ca iti va placea.
Aime se uita la mana ei, rana se deschise, simti o durere intensa.

*
Aime se trezi speriata, transpirase toata, isi privi repede mana,
rana se deschise, sangele curgea siroaie. ¨Ce vrea sa insemne toate astea?¨



of: Aime... sa sti ca numele Aime din fic nu este luat dupa numele tau. Numele asta urma sa imi fie pus mie, dar planurile se schimbasera. Asa ca sa nu crezi ca tiam copiat numele^_^

Nici o problema scumpo,chiar daca l-ai fii luat nu m-as fii supy.

Ma bucur ca nu te superi ^_^

nice fic:) imi plac cele cu vampiri. abia astept sa vad ce urmeaza. si sper sa nu fie unul scurt. bafta!

Multumesc, ma bucur ca va place. Aici este al doilea capitol, sper sa va placa. Si fara rusine despre greseli, spuneti- mi. Join>


Cap. 2: Semne


Yuuki intra in camera cu o tava cu mancare in mana:
 O.. te- ai trezit.... ti- am facut micul dejun... daca nu te grabesti vom intarzia.... ce ti- ai facut la mana? Ti sa deschis rana.... Aime nu raspunse, bruneta incepu sa o bandajeze din nou......
 Gata.. imbracate.... Aime aproba din cap, hotara ca mai bine nu- I spune prietenei ei despre vis, credea ca este o porcarie, se gandea ca poate a fost doar un vis.... dar chiar si asa, credea ca era adevarat.... Yuuki iesi din camera, Aime incepu sa se schimbe ¨Ah.... am adormit imbracata¨ lua din sifonier o uniforma ce statea intinsa pe un umaras, o uniforma de culoare albastru inchis, cu bluza de un alb impecabil. Se indrepta spre o usa alba de langa dulapul ei, o deschise apoi dintr- o miscare o inchise inapoi in urma ei.Se indrepta spre cabina de dus, incepu sa se dezbrace incet, isi privi mana, desfacu incet bandajul, ezita cand ajunse spre sfarsitul acestuia, trase aer in piept si il dadu la o parte, privi mana tremurand ¨ Haide Aime, nu e nimic adevarat¨ . Dadu drumul la apa si se baga sub dus. Apa calda ii curgea pe corpul fin, dintr- o data simti o durere puternica la mana, se lasa pe genunchi tinandu- se puternic de rana ¨ AAAuuu.... vreau sa se opreasca totul¨ durerea inceta, isi privi mana, se ridica sprijinandu- se de perete, incepu sa se spele ¨ De ce eu? ¨. Dupa cateva minute iesi din cabina de dus, lua un prosop si incepu sa se stearga, atinse incet rana de la mana cu prosopul ¨Auci...¨ Incepu sa se imbrace, uniforma se potrivea perfect pe corpul ei. Se aseza in fata oglinzi si incepu sa se pieptane, parca era dupa alta planeta, nu era deloc atenta la ceea ce facea.... nu observa faptul ca prietena ei intra in baie si ca era chiar in spatele ei:
 Aime... ce e cu tine? Daca te mai pieptani mult vei ramane chiala.
 Scuze Yuuki... cred ca sunt un pic adormita.... Aceasta schita un zambet incercand sa para mai vesela ¨ Gata.. voi uita de cele intamplate.... poate a fost doar un vis.... dar....¨
Cele doua iesira pe usa, soarele iesea la iveala printre norii desi, incercand sa mai incalzeasca un pic pamantul insa degeaba, vantul batea, se cunostea ca era o zi de iarna, defapt, inceputul iernii.
 Cred ca astazi va ploua.... Spuse Aime incet.
Aceasta incuie usa, pornira spre statia de metrou. Se asezara pe o banca asteptand sa vina metroul. Aime privea multimea galagioasa, isi fixa privirea pe un baiat inalt, cu parul blond si ochii albastri, o privea fix, zambind. Zambetul acestuia o facea pe satena sa se simta ciudat insa continua sa- l priveasca ¨Cine e? Imi pare cunoscut¨
*
 Ne mai vedem frumoaso...
 Ce? Cine esti? Cum poti sa imi vorbesti asa?
*
Baiatul ii facu cu ochiul, metroul ajunse in statie, acesta se intoarse spre metrou ¨ Ce? Ce a fost asta? Cine e?¨ Isi spuse satena in gand:
 Aime... Aime.... AIME!!!!!
 CE?
 Haide odata!!!!! Yuuki o lua de mana si intrara in metroul de culoare alba cu scaune rosii.
Se asezara pe doua scaune si incepura sa vorbeasca, Aime incerca sa para mai vesela, continua sa vorbeasca cu prietena ei si sa zambeasca. ¨ Mai e o statie, in curand vom ajunge la scoala¨ Isi spuse satena in minte. Metroul se opri, ajunse la destinatie, cele doua iesira din acesta fara sa observe ca erau privite insistent de catre acelasi baiat din statie. Cele doua se indreptara spre scoala, ajunsera in fata unei porti mari unde diferiti copii se ingramadeau pe ea, in spatele portii la vreo 40 de metri era o cladire mare, de culoare albastra cu multe ferestre. Fetele se indreptara spre cladire, urcara scarile si se oprira in fata unei usi pe care scria cls. 9C, deschisera usa, salutara ceilalti colegi si se indreptara spre bancile lor. Aime statea langa fereastra, in fata ei statea Yuuki, prima ora aveau biologie. Zarva din clasa fu intrerupta de profesorul ce intra in clasa, un profesor cam de 1. 80 m inaltime, cu parul brunet si ochii verzi, parea un profesor destul de calm, se indrepta spre catedra, incepu sa vorbeasca, avea o voce destul de ridicata, ii trezi pe toti din visare:
 Nu stiu daca ati fost anuntati dar vom avea un nou coleg, sper sa fiti prietenosi cu el.
Pe usa intra un baiat inalt, blond cu ochii albastri, cu un zambet pe buze isi indrepta privirea spre clasa, in special catre Aime, care ramasese uimita ¨ Ce cauta el aici?¨:
 Ce frumos e.... Sopteau fetele intre ele
Acesta trecu pe langa Aime, se aseza in spatele ei privind- o, continuand sa zambeasca. Aceasta vru sa se intoarca, insa nu vroia sa atraga atentia ¨ Fie.... sa faca ce vrea.... nu- mi pasa¨ isi spuse satena in gand.
Ora incepu, profesorul cand vorbea mai tare cand mai incet, cateodata facea pauza in timp ce vorbea apoi ridica un pic tonul.
Aime privea afara, era dupa alta planeta, privi frunzele care se miscau in adierea vantului.... ¨ Frunzele.... ce bine de ele.. n- au nici- o grija.... pur si simplu se lasa controlate de vant....¨
Sunetul asuzitor al clopotelului se facu auzit in toata scoala, profesorul iesi din clasa, Aime se ridica din banca si se indrepta spre usa, o deschise si iesi pe hol, se opri in fata unei usi pe care scria ¨ WC¨ si o forma de fata, o deschise. Se opri in fata oglinzii, se privi putin, dadu drumul la apa, lua lichidul cristalin in palme si isi dadu pe fata, continua sa se priveasca, obrajii ei erau rosii ¨ Nu ma simt prea bine... cred ca am febra....¨
 Se pare ca cineva nu se simte prea bine.... O voce calma se auzi din partea usii, Aime se uita cu coada ochiului si il vazu pe blondul ce tocmai venise la scoala lor.
 Tu.... ce cauti aici? Aceasta se intoarse spre el, incerca sa- l priveasca insa numai vedea bine ci incetosat, incepu sa ameteasca ¨ Ce... se.. intampla cu mine?¨ Se sprijini cu mana de ghiuveta. Blondul o privi zambind, nu se misca din loc, satena isi duse o mana la cap insa lesina. Baiatul o prinse, o tinu in brate ca pe o papusa si o privi zambind:
 Dormi papusa.... dormi....

Super povestea zozy, imi place cum ai descris totul. Ai imbinat frumos toate aspectele literare si a iesit ceva nemaipomenit. Astept continuarea cat de repede poti. te pup :*:*:*

Opa, ce dragut pare sa fie blondul. Oare ce se va intampla in continuare?de ce presimt o poveste de iubire? prefer mai bine sa citesc continuarea

Ma bucur ca v- a placut capitolul. Aici este nextul, scuzati intarzierea dar.... stiti cum e, cu scoala, etc. Intradevar Ai, pare a fi o poveste de dragoste si nu numai, dar asta veti descoperii pe parcurs Sper sa va placa. Enjoy it>

Cap. 3: Castelul

-Dormi papusa.... dormi...
Baiatul deschise fereastra, si sari tinand- o pe satena in brate. Ateriza incet pe iarba verde si uda, de langa scoala si pleca. In doua minute se afla in fata unui castel parca scos dintr- un film de groaza, in jurul lui zburau numai ciori care scoteau un sunet ce te facea sa tresari, vopseaua dupa el era ingalbenita si in unele parti deja cazuta.
Blondul intra in castel, o aseza pe satena pe un pat si o lasa acolo.
*
La scoala Yuuki o cauta de zor pe Aime:
- Ah... unde o fi disparut? Si colegul ala nou a disparut.... ia stai putin.... doar nu..... Nu, Aime nu e in stare de asa ceva... oare unde o fi? AIME!!!!
*
Satena statea intinsa pe pat fara sa se miste, transpirase toata.
Afara norii negri acoperira cerul albastru, un zgomot puternic se auzi in tot orasul, un trasnet. Picaturi mari de apa, reci, incepura sa cada din cer lovind puternic fereastra de langa patul pe care statea satena, o fereastra imensa. Tunetele si fulgerele rasunau in castel trezind pana si mortii. Insa satena nu auzea nimica, dormea.... Traind acum intr- o alta lume....


*

¨ Trebuie sa ajung.... trebuie¨ Satena alerga incontinuu, se opri, simti cum ceva o apuca de gat, dar nu era nimeni, se sufoca. Incepu sa respire greu, peisajul plin de flori, copaci si oamenii razand se transforma in... nimic... in jurul ei era numai negru... ¨ Nu pot... respira.. nu... pot...¨

*


Satena se trezi dintr- o data transpirata, respirand greu, un sunet asurzitor o facu sa tresara. Isi puse mana la gat incercand sa se calmeze ¨ Phiu... a fost doar un vis¨ . Privi pe fereastra, isi muta privirea spre camera, nu era nimica, decat un pat, nu era decat.... ea ¨ Ce caut eu aici? Unde sunt?¨ Stranuta, isi puse mana pe frunte:
- Se pare ca ploaia de ieri mi- a dat de furca.... Trebuie sa plec de aici, oare cat e ceasul?
- Destul de tarziu.... Se auzi o voce, fata privi inspre locul de unde se auzi vocea, un tunet o facu sa tresare. O silueta isi facu aparitia din umbra, era acelasi baiat de la scoala:
- Tu.... cine esti ? Satena dadu sa se dea jos din pat insa blondul se afla fata in fata cu ea, la doar cativa centimetri, satena ramase uimita, isi dadu seama cat de aproape este baiatul si se inrosi:
- Adica nu ma mai recunosti, Aime....? Spuse acesta zambind, satena se dadu in spate lovindu- se de perete, oprindu- se:
- Imi sti numele... cine esti ? Ce esti? Intreba aceasta speriata. Baiatul zambii aratand doi colti albi:
- Numele meu e Alexander.... Alex.... si cat despre ceea ce sunt... cred ca iti poti da seama si singura..... calmeaza- te... nu musc... decat daca vreau.
- De ce mai adus aici?
- Adica nu- ti amintesti? Asta este locul tau.... locul nostru....
- Locul meu este acasa cu tatal meu si cu Yuuki....
- Ce- ar fi sa bem ceva? Baiatul se intoarse imediat cu doua pahare cu un lichid rosu inauntru, un pahar il dadu satenei;
- Nu- ti face griji... este doar... suc... Baiatul dadu pe gat paharul. Satena privi paharul atent ¨ Cine este baiatul asta? Ce vrea de la mine? Cred ca inca mai am febra... ¨ Aime dadu sa bea din pahar insa scuipa imediat, arunca paharul, bautura varsandu- se pe jos.
- Pacat... era cel mai bun sange dintre toate pana acuma...
- Iti bati joc de mine? Tipa satena la el.
Acesta o privi cu o expresie infioratoare, se aproprie de ea, aceasta incepu sa tremure toata. Baiatul se apropie din ce in ce mai mult , aceasta ii dadu o palma lasand o urma rosiatica pe obrazul palid al acestuia, o lua la fuga, blondul zambi, intr- o clipa ajunse in spatele fetei luand- o in brate. Satena nu se mai putea misca, frica pusese stapanirea pe ea:
- Tu... tu erai cel de aseara....
- Ti- am zis ca tu urmezi.... Alex dadu cu limba pe gatul ei, lucru ce o facu sa tresara, tremura toata; nu- ti face griji... se va termina repede.... Ii sopti acesta, isi arata coltii, se aproprie de gatul fetei muscand- o ¨ Au.... Doamne... cum am ajuns in situatia asta? Cum???? ¨ Aceasta inchise ochii, doua firicele cristaline isi facura aparitia pe obrazul fetei. O suvita de sange de la gatul satenei se scurse pe bluza alba a uniformei. Blondul ridica capul, se sterse la gura de lichidul rosu al fetei. ¨ Delicios...¨Aparu in fata acesteia stergandu- I lacrimile, aceasta deschise ochii, blondul se aproprie de ea si o saruta, o tinu strans in brate, fata zbatandu- se sa scape insa degeaba. Un firicel rosu se scurse pe barbia satenei. Aceasta facu ochii mari, incepu sa planga, se opri din zbatut.... ¨ Opreste- te... numai vreau... opreste- te... te rog....¨ Alex se dadu in spate, fata ramase pe loc, fara sa miste un deget, ramase socata, nu stia ce sa mai faca. Baiatul sterse suvita de sange, fata cazu in genunchi lasand capul in jos, continua sa planga, rana de la gat nu se inchise, ¨ transformand¨ albul impecabil al bluzei intr- o culoare rosie. Blondul se lasa in jos, ii ridica capul, privind- o:
-De ce imi faci asta? Spuse Aime privindu- l, incepu sa ameteasca, obrajii ei prinsera o culoare rosiatica, lesina. Blondul o lua in brate privind- o:
- Speram ca asta te va trezi....
Baiatul iesi afara din castel, intr- o clipa ajunse in fata casei ei, intra pe fereastra deschisa din camera ei, o aseza pe pat. Satena avea o privire inocenta, in coltul ochiului se vedea o lacrima nevarsata, o lacrima pura. Blondul o privi, ridica mana stergandu- i incet acea lacrima. Recele noptii intra in camera fetei facandu- i acesteia pielea de ¨gaina¨:
 Somn usor..... vampiritzo.... Acesta zambi, puse mainile langa capul satenei, se apleca, apropriindu- se de buzele rosii ale satenei.... sunetul usii ce se deschidea il opri, se ridica privind persoana de la usa. Yuuki ramase pe loc, privindu- l:
 Pe data viitoare..... Alex o privi pe satena zambind apoi sarii pe fereastra. Bruneta se indrepta repede spre fereastra privind dupa baiat insa acesta disparu. Bruneta inchise fereastra, o privi pe Aime, vazu sangele de la gat si doua intepaturi ¨ Prostuto... in ce te- ai mai bagat acuma?¨ .
Pleca pana la baie, revenind cu niste bandaje, ii bandaja rana satenei, o invelii cu o patura. Observa culoarea rosiatica a obrajilor ei ¨ Cred ca e de la muscatura, sper ca ii va trece pana maine¨. Se indrepta spre usa, stinse lumina, o privi putin pe Aime apoi inchise usa.....


Aici sunt niste poze>

Spoiler:

doua vorbe: imi place!! interesanta continuare...sunt curioasa ce se va intampla cu Aime...apropo, am vazut poza cu ea si seamana un pic cu Laia..nu ti se pare?

Acum ca zici, se aseamana. Nu am observat niciodata. Ma bucur ca iti place, aici e nextul. Am sa- l pun pe parti, nu vreau sa te chinui citind tot dintr- o data =))
Cap. 4: Amintiri


Dimineata sosi repede, soarele insa nu se facea vazut, norii densi il impiedicau sa intre pe ¨ scena¨, vantul puternic lovea din cand in cand geamul unei camere in care o adolescenta dormea. Respiratia ei era grea, transpirase toata, parul ei lung se asternea pe pat ca un cearceaf maro facut din mai multe fire si neterminat. Doi ochi plapanzi se deschisera. Fata privi in jur, incerca sa se ridice, dar parca ar fi avut pietre legate de picioare si de maini, capul o durea ingrozitor. Era rosie in obraji, totul din camera se invartea, nu- si putea da seama de ce. Se dadu cu greu jos din pat, se sprijini de perete, apropriindu- se de usa incerca sa se prinda de clanta acesteia, tinandu- se strans de ea. O deschise, ajunse langa scari abia tinandu- se pe picioarele ei. Se sprijini de balustrada, privi scarile, in capatul lor era Yuuki cu o tava in mana, privind- o. Aime o privi gandindu- se daca chiar era Yuuki, daca nu era un alt vis, un alt cosmar, care sta sa se termine, cand va ajunge langa bruneta aceasta va disparea iar ea va ramane singura intr- o lume pustie, fara nimeni in jur decat intuneric. Puse piciorul pe prima treapta, in momentul urmator singurul lucru pe care l- a mai putut vedea a fost intunericul ce o cuprindea. Bruneta dadu drumul la tava fara sa mai stea pe ganduri, luand- o la fuga pe scari, o prinse pe satena insa aluneca, inchise ochii asteptandu- se la o lovitura destul de buna. In schimb simti doua maini ce o tinea de umeri impiedicand- o sa cada, era tatal lui Aime, privind- o pe bruneta intrebator. Yuuki nu ii raspunse doar rasufla usurata multumindu- I in gand lui Dumnezeu pentru mainile de ajutor:
- D- le Hiro.... phiu... cat ma bucur ca sunteti aici. Tatal lui Aime era un barbat inalt cu parul brunet, cu ochii negri. Fata lui era obosita, era frumos imbracat, se cunostea ca era ingrijit. Nu era nici prea inalt dar nici prea scund, era... perfect. Din pacate fericirea in viata lui nu era prea mare din ziua aceea, munca lui s- a dublat, a trebuit sa lucreze mai mult, de aceea nu era mai niciodata acasa, bucurandu- se de fata lui ce crestea de zi cu zi devenind o adoloscenta frumoasa si inteligenta. Dl. Hiro o lua in brate pe Aime, se indrepta spre camera acesteia, intra inauntru si o lasa pe pat.

first arigato:D ce tata grijuliu....din descriere deja ma indragostesc de el..daca era mai tanar era perfect:))) scurta, dar draguta continuarea..acum poti pune si pe celelalte;)

=)). Mda, macar cineva trebuie sa fie. O da, si e vaduv, poate va fac lipeala=)) So, nextul:

Punandu- I mana pe frunte isi dadu seama ca are febra, o intreba pe Yuuki ce a patit la gat, aceasta incercand sa gaseasca o scuza, intr- un final cu un zambet pe buze ii spuse ca s- a zgariat cu unghia asa ca a bandajat- o. Brunetul tot nu putea sa creada ca s- a putut zgaria chiar asa de tare incat sa trebuiasca un bandaj, se gandi ca s- o fi ranit mai rau, incercand sa creada spusele brunetei. Se gandi ca nu ar face bine daca ar mai sta mult pe langa fata lui, i- ar deranja somnul profund si singurul loc unde, aceasta e linistita fara sa- si dea seama de febra mare ce o avea. Barbatul o inveli pe satena, o lua de mana pe Yuuki si iesira afara. Trase usa dupa ei. Nu ii raspunse nimic brunetei ci se indrepta glont spre telefon. Fata intelesese ceva de o ambulanta din convorbirea acestuia, barbatul fiind cam alarmat. Aceasta nu mai asculta ce vorbea brunetul si pleca spre pivnita sa aduca matura, farasul si mopul, pentru a curata mizeria facuta pe jos atunci cand arunca tava cu tot cu mancare. Cobori scarile, lumina din hol incerca sa patrunda in intunericul profund ce putea fi taiat cu cutitul, nimic nu putea trai acolo decat praful si paianjenii, aerul era destul de dens, umiditatea pe care o avea putea fi simtita in fiecare clipa. Bruneta ajunse jos, in capatul scariilor, aprinse lumina. Era o incapere destul de mare, insa destul de ocupata, intr- un colt era asezat un dulap din care paianjenii isi facusera o casa destul de buna, langa acesta observa un mop, se indrepta spre el, deschise dulapul, incepu sa caute niste carpe:
- Ce vrei? De ce te- ai intors? Nu- ti poti vedea de viata ta, nu- I asa? Intotdeauna iti place sa complici lucrurile, nu te poti abtine nu ? Incepu bruneta sa vorbeasca, aruncand cate o privire peste umar in timp ce cauta carpele.
- Se pare ca avem o domnisoara cu un al saselea simt.... scumpete.... fata asta este viata mea. Sau ai uitat?
- Cat as vrea sa uit. Alexander, Aime este bine aici.... de ce nu o poti lasa in pace sa uite de ceea ce I s- a intamplat? Nu esti de acord cu mine? Sau dupa atatia ani inca nu ti s- au dus instictele ucigase? Blondul o privi zambi, inchise ochii reflectand doua secunde apoi raspunse sec:
- Moare un diavol? Deschise ochii, privind- o in continuare pe bruneta, isi schimba privirea spre un paianjen ce tocmai cobora incet pe panza lui inspre fiinta cu ochii caprui. Blondul ajunse intr- o clipa langa bruneta, aceasta stand nemiscata privi peste umar, Alex intinse mana, tinand- o in fata brunetei, parea ca tine ceva, o deschise, in palma acestuia un paianjen cu picioare destul de mari si paroase, cu un corp subtire ca bobul de orez, privea alarmat scena, musca din palma blondului, acesta nesiimtind nimica sau cel putin nu dadu semne sa simta ceva, continua: Vezi... aceasta miica fiinta... vrea mai mult, fara sa se opreasca, ciica vrea sa- si protejeze famila, cica pentru asta ucide, insa defapt tot ce vrea este putere, vrea tot pentru el, nu dezvaluie nimanui tainele pe care le are pentru a nu I le fura altcineva, pentru ca el sa ramana unicul puternic.< Facu o scurta pauza> La fel esti si tu, exact ca acest paianjen, cica vrei binele pentru Aime, dar in schimb tot ce vrei tu e ca tu sa ai putere si nu ea, vrei ca ea sa fie o pricajita de muritoare, asteptand ca ea sa moara iar tu sa fii satisfacuta.
Bruneta se intoarse catre blond cu o privire ucigatoare, scrasni din dinti, isi infipse mana in gatul acestuia proptindu- l in peretele de care acesta se sprijinea mai devreme. Singurul lucru pe care il facea blondul era sa zambeasca, ceea ce o facea pe bruneta sa se enerveze la maxim. De sus se auzi o voce destul de ingrijorata intreband ce se intampla acolo jos, bruneta nu raspunse, il privi pe blond, ii dadu drumul:
- Nu stii nimica!Daca te mai atingi de ea te omor. Ai inteles? Blondul zambi si disparu.... Bruneta scrasni din dintii, ramase un pic reflectand spre peretele din fata ei ce tocmai avea o crapatura destul de adanca, vopseaua dupa acesta incepand sa se crape. Privi podeaua incruntata, pe aceasta se observa o mica pata rosie, in jurul ei avand ceva ce pareau a fi fire, sau mai bine zis picioare, era paianjenul ce mai devreme gusta bucuros din sangele vampirului, acum era mort.

iiiiuuu, paianjeni...nu-i sufar:)))) interesant parte, dar te rog ceva ..scrie si tu un pic mai mare ca sa nu ma mai holbez la ecran ca ma aleg cu dureri de cap:))))

Nici mie nu imi plac paianjenii. Am sa fac litera mai mare. Aici este si continuarea, scuzati ca a durat atat.

Bruneta lua repede mopul, si ce mai avea de luat, stinse lumina si se grabi sa urce scariile. Era dezgustata si nervoasa dupa scena de mai devreme, ar fi vrut atat de mult sa- l omoare pe loc pe blond, insa avusese noroc, nu numai blondul ci si ea, ar fi putut face o prostie, dezvaluind ceva ce ar fi trebuit sa ramana in taina, fara ca nimeni sa stie despre acesta. Inchise usa si se indrepta spre scari unde incepu sa stranga. Isi facu aparitia si tatal lui Aime, tinand in mana o cana de cafea, mirosul acesteia simtindu- se in toata incaperea. O intreba ce s- a auzit mai devreme, aceasta raspunzand ca a fost un paianjen. Barbatul o privi putin pe Yuki cu ochii parca stand sa planga ¨ Fata aceasta este o minune din cer, parca special trimisa de Sheia. Daca ar sti cat de dor ne este de ea, de zambetul ei, de optimismul ei, era singura care o putea face sa rada pe Aime atunci cand plangea indiferent de ce se intampla. Apoi.... s- a intamplat nenorocirea, daca as sti macar cum s- a intamplat, cum a fost posibil ceea ce s- a intamplat, nici macar politia n- a avut un raspuns pentru acea crima, acea crima oribila ce ne- a distrus viata :
Flash- back
Tuna! Ploaia loveste neincetat pamantul. Acum cateva minute vremea era excelenta, privesc cerul, parca ar fi furios pe cineva sau ceva, ceea ce- mi aduce aminte de personalitate, exact ca omul, calm ca marea.... Ies din cladire si ma indrept repede spre masina pentru ca ploaia sa nu- mi strice costumul, ajung in masina si dintr- o data simt ceva ce virbeaza in buzunarul de la geaca, era telefonul. Il iau, ma uit la ecran si imi apare un nume foarte cunoscut ¨Aime¨ , raspund. O voce plansa si parca fara suflare raspunde doar prin doua cuvinte ¨ Tati.... ajutor¨. Am incercat sa intreb ce se intampla insa nu se mai auzea nimic. Bag cheia in contact si gonesc ca un nebun pe strazi, nu- mi pasa ca semaforul era rosu, desi nu- mi dadeam seama de ce fac norocul a fost de partea mea, nu trecea nicio masina in momentul ala, desi mi- as fi dorit sa treaca. In sfarsit, acasa, ies repede din masina fara sa inchid portiera. Intru in fuga in casa oprindu- ma in tocul sufrageriei cu privirea fixa spre scena ce mi- era data sa vad. Dintr- o data ma fac palid la fata, simt cum respiratia mi se taie. Insa imi revin repede la auzul plansetului unei fetite. Ma indrept spre aceasta si o iau in brate, o intreb ce s- a intamplat insa nu imi raspunde, o las pe fotoliu si ma indrept catre cea mai draga fiinta dupa pamant care mi- a fost dat sa cunosc. Numai are puls, are o privire fixa, ochii ei frumosi, verzi, erau acum ca o mare secata. Incerc sa o resuscitez timp de cateva minute, insa degeaba, orice as face nu o voi aduce inapoi, chiar si asa tot nu- mi vine sa cred, tot am impresia ca o pot salva. Lacrimile imi curg fara sa- mi dau seama de asta, ma rog si implor ca o minune sa se intample, sa o aduca inapoi. Ii strig in continuare numele insa ea, nu- mi raspunde, iar eu intrebandu- ma de ce, de ce nu- mi raspunde vocea aceea dulce ce calma pana si cel mai rau suflet, vocea acea dulce ce te facea sa te simti ca in rai? Unde a disparut zambetul ei firav , zambetul acela ce facea pana si cea mai trista fiinta sa zambeasca? Unde au disparut toate acele lucruri? Doi ochi caprui- verzui, inecati, ma privesc infiorati, nestiind sigur ceea ce se intampla, pur si simplu ma priveste fara sa scoata un sunet in afara de cel al plansetului. O privesc pret de o secunda, apoi ma indrept catre ea, o strang puternic in brate si lasam ca lacrimile amare sa iasa la suprafata, amandoi sperand ca ceea ce se intampla este un vis, un cosmar, ce urma sa se termine repede. Insa lacrimile calde ale fiicei mele ma fac sa- mi dau seama ca nu este un vis, ci este realitate, o realitate cruda, pe care pana atunci nu o credeam chiar asa de cruda. Dupa cateva minute bune de plans si imbratisare, las fiinta aceea mica inapoi pe fotoliu si ma indrept agale spre telefon, anuntand politia. Singurul verdict sigur pe care mi l- au putut da era ca Sheia era moarta si nimeni si nimic nu o va mai aduce inapoi....
End of flashback

De atunci, Aime n- a mai zambit, tot ce facea era sa se inchida
in ea, nevorbind cu nimeni. Apoi a aparut aceasta fiinta cu par
negru, pe nume Yuuki. Parca ar fi fost trimisa de Sheia.
Multumita ei Aime zambeste din nou¨
- Sunteti bine dle Hiro? Plangeti? S- a intamplat ceva? Intreba bruneta privindu- l ingrijorata. Acesta isi dadu seama ca vorbeste cu el, ii raspunse:
- Da... sunt bine... eu doar... iti sunt recunoscator pentru tot ceea ce faci si ceea ce ai facut... multumita tie... Insa discursul lor fu intrerupt de catre sonerie, barbatul se repezi sa deschida usa. In tocul acesteia statea un barbat destul de batran imbracat intr- un halat alb avand in mana o trusa, langa acesta mai era un tanar ce nu parea a avea mai mult de 30 de ani. Dl. Hiro ii pofti in casa catre camera lui Aime, Yuuki ii urma in liniste. Deschisera usa de la camera satenei, cei doi barbati se indreptara catre Aime. Cel mai batran scoasa un termometru din trusa, astepta cam un minut apoi dadu verdictul ¨ 39 grade¨. Observa bandajul de la gatul fetei si intreba ce s- a intamplat, bruneta ii explica repede de data aceasta fara sa se balbaie. Barbatul incepu sa desfaca bandajul, insa la sfarsit ramase stupefiat. Cum se facea ca bandajul avea sange pe el, insa pe gatul fetei nu se vedea nici macar o zgarietura, una cat de mica. Yuuki facu ochii cat cepele, incepu sa tremure toata ¨Oh, nu....¨

first flash-back-ul ala era de fapt o amintire, nu? 39 de grade?n-am mai vazut demult un termometru si chiar ma gandeam daca are limita asta:))) si ultima faza cu sangele chiar ca e tare..poate asa a fost bandajul cand i l-a pus, patat de sange=))) super..astept next-ul:)

Termometrul are maxim 43, dar atunci deja mori. Scuze culoarea dar nu stiu cea avut calculatorul. So, next


Cap. 5 O calatorie prin zapada



¨ Oh, nu..... speram ca nu se va intampla asta, de ce? Ah, Yuuki, ar fi trebuit sa ai mai multa grija de ea.... ah, ce proasta sunt. Da Doamne sa nu- si aminteasca nimica... te rog, asta e singura mea rugaminte... te rog¨

Dl. Hiro privi putin gatul ¨ fetitei¨ lui cu o singura intrebare in minte¨de ce nu are nici macar o zgarietura?¨. Acesta isi indrepta privirea spre Yuuki avand o privire dand de inteles ce urma sa intrebe. Bruneta isi dadu seama ca o privea, ridica ochii caprui, iesiti din orbita, incerca sa se calmeze, il privi pe barbat. Spuse ca Aime si- a dat cu pensula pe bandaj pentru a parea ca s- a lovit rau. Spre norocul ei Dl. Hiro o crezu, in mintea ei ii multumea lui Dumnezeu ca a dat- o cu imaginatie asa de mare. Inchise ochii incepand sa se gandeasca la ce ar trebui sa faca acum, insa gandurile ei fura intrerupte rapid de catre doctori, spunandu- le sa o lase pe Aime in pace timp de cateva ore, iar cand se trezeste sa iasa sa i- a o gura de aer proaspat. Yuuki si dl. Hiro se privira unu pe altul intrebatori, ¨ De ce sa iasa afara cand a avut febra? Oare nu ar trebui sa ramana in casa?¨. Doctorul mai batran isi dadu seama la ce se gandeau, le raspunse ca aerul curat face intotdeauna bine cand esti racit, mai ales daca esti bine imbracat.

Cei doi doctori plecara, lasandu- I pe cei doi linistiti stiind ca satena se va face bine. Bruneta pleca spre bucatarie, luand o cana, isi puse putin ceai in aceasta, adaugand doua lingurite de zahar, il intreba pe dl. Hiro daca nu cumva vrea si el, acesta dadu din cap ca da. Bruneta puse cele doua cani de ceai pe masa si se aseza pe un scaun de culoare maro. Privi ceasul ¨Abia ora 11¨. Linistea ce cuprinse acum bucataria era parca mormantala, fiecare fiind in gandurile lui, departe de lumea reala, gandindu- se fiecare la problemele lui. Tatal satenei rupse tacerea incepand sa o intrebe pe Yuuki cum le merge la scoala, ce a mai facut Aime, daca s- a simtit bine in ultimul timp. Bruneta desi nu prea avea chef de vorba, zambea povestind ca Aime se descurca grozav la scoala si nu era deloc trista, desi cateodata simtea dorul tatalui ei. Continuara sa vorbeasca fara sa isi dea seama ca orele treceau foarte repede. Tatal lui Aime ii dadu o veste cam trista pentru Aime, dar nu asa de trista pentru Yuuki, intr- un fel chiar ii convenea. Tatal lui Aime urma sa plece pentru o saptamana sau poate chiar mai mult, in Franta, pentru o mare afacere. Yuuki zambi inveselind un pic fata barbatului, raspunse ca i- ar face mare placere:[Asadar.... iarasi vei pleca? Cei doi isi indreptara privirea spre fata ce statea in prag privindu- si tatal trista, dandu- si la o parte din ochi parul ei putin ciufulit.

doar atat? ce scurt....vreau next-ul!!!of tatal ala :X:X pleaca fara mine:( ))

Vampirei şi vampiriţe :]] Gomen pentru intrarea asta XDD
Aşaa deci îmi place ce ai scris tu,adică povestea,Alexander..hmm îmi place firea lui but don't ask why :].Greşeli de tastare nu am văzut,povestea este super şi abia aştept next-ul :3.
Gambate!

Ooo... un cititor nou ^_^. Ma bucur ca va place. Aici e next- ul.

- Asadar.... iarasi vei pleca? Cei doi isi indreptara privirea spre fata ce statea in prag privindu- si tatal trista, dandu- si la o parte din ochi parul ei putin ciufulit. Bruneta sari dupa scaun bucuroasa, imbratisand- o pe Aime. Tatal acesteia o privi bucuros dar si trist in acelasi timp. Yuuki o aseza pe Aime pe scaun:
- Imi pare rau draga dar... trebuie... Yuuki iti va tine companie cat eu voi fi plecat... dar mai e o saptamana pana atunci.
- Inteleg. Spuse Aime lasand capul jos. Bruneta incepu cu un sir de intrebari, daca se simte bine, daca mai are febra, daca poate sa vada clar, etc. Satena abia mai intelegand ceva incepu sa rada spunand ca e bine. Bruneta zambi spunand ca a reusit. Reusise sa o faca sa rada. Aceasta isi aduse aminte de vorbele medicilor, o intreba pe Aime daca nu vrea sa faca o mica plimbare, poate pana la mall, o convinse spunand ca a auzit ca au aparut niste haine super de iarna. Yuuki urca impreuna cu satena scariile urmate de privirile barbatului. Cele doua intrara in camera acesteia, bruneta o ajuta sa se imbrace, cu toate ca aceasta refuza Yuuki era foarte convingatoare. Dupa cateva minute cele doua coborara scarile imbracate destul de gros dar foarte frumos. Aime purta o pereche de blugi inchisi la culoare, cu un pulover rosu , largi la maneci, cu o panglica terminata printr-o funda la mijloc, ce definea foarte bine silueta satenei. Parul tinandu- l prins in doua cozi. Yuuki era imbracata intr- un pulover lung pana la genunchi, mov, cu colanti, in picioare avand niste ghetute negre. Cand tatal lui Aime le vazu ramase un pic pe loc, privindu-le:
 Uau, aratati superb fetelor. Succes la cumparaturi, eu ma voi duce sa dorm, daca aveti nevoie de mine stiti numarul de telefon. Distractie placuta. Fetele chicotira, isi luara la revedere si iesira pe usa luand gecile pe ele. Afara vantul nu batea prea tare, insa norii nici macar nu vroiau sa faca loc soarelui pentru a incalzi acest loc numit ¨Pamant¨. Cele doua pornira in calatoria lor spre mall, acesta nefiind prea departe, doar la vreo 10 km de locul unde statea Aime. Fetele luara metroul pentru a ajunge mai repede. In 20 de minute se aflau deja la destinatie, cele doua sarira in sus de bucurie, incepura sa inspecteze fiecare coltisor al mall- ului, cumparand fel si fel de lucruri, pantaloni, fuste, bluze, pantofii si multe alte lucruri. Cand acestea ajunsera la locul unde puteai cere ca lucrurile pe care le cumperi sa- ti fie aduse acasa, cei care erau la coada au avut de asteptat 15 minute pentru ca cumparaturile fetelor sa fie luate. Fetele iesira din malll epuizate. Yuuki privi ceasul ¨ 17: 45¨ :
 Yuuki... priveste.... ninge.... Spuse Aime intinzand palma. Yuuki isi indrepta privirea spre cer, ramase putin pe ganduri, privi peisajul din fata ei, ramanand socata, zapada se facusa d e vreo 10 centimetri. Se gandea cum s- a putut strange atata zapada in atat de putin timp.
 Dar stiu ca asta e ciudat, nu a mai nins de mult, cred ca de vreo 5 ani... nici nu pot sa- mi aduc aminte.... raspunse bruneta. Insa Aime nici nu o auzise ci incepu sa se invarte pe trotuar printre fulgi puri ce se strangeau pe hainele fetelor. Yuuki se lua la intrecere cu Aime care ajunge prima in parc. Aime invinse. Bruneta era un pic surprinsa de cat de bine se simtea Aime dupa febra pe care a avut- o. Cele doua incepura sa se plimbe prin parcul pustiu, lasand fulgii sa se aseze, formand un covor foarte frumos, magic. Copacii erau acoperiti de nea. Parcul acela era parcul preferat al celor doua fete, nu le venea sa creada ca magia l- a atins, transformandu- l intr- un basm facandu- te sa te intrebi daca este real:
- Sti... Yuuki... eu... cine sunt? Cine sunt eu defapt? Intreba Aime lasand privirea in jos, oprindu- se. Yuuki ridica o spranceana, confuza, ii raspunse ca ea este Aime, prietena, sora ei cea mai buna, frumoasa si inteligenta.

nice capitol dar a fost ceva simplu si normal...ma asteptam la mai multa actiune si suspans..so bring some action!

Yay nextul :3. Aşaa păi îmi place cum ai continuat,însă mi se pare mie sau ai lăsat sfârşitul mai misterios aşa? :> anyway aştept nextul.

Scuze Ai, dar capitolul asta e mai cu putina actiune. Si da Chou, l- am lasat putin in suspans.Aici e next- ul.

- Nu mai inteleg nimic.... daca sunt doar Aime... de ce... ce... ce vrea cu mine Alexander? Satena ridica capul privind- o pe Yuuki fix. Pentru cateva secunde se facu liniste intre cele doua, Yuuki privind-o pe satena ochii ei tremurand. Zapada se asterna incet pe parul celor doua:
 Alexander? Vrea ceva cu tine? Ce? Ti- a facut vreun rau? Daca da... am sa- l fac felii imediat cel vad.... nu o sa mai apuce sa ...
 Nu poti... nimeni nu poate.... e prea puternic... Striga Aime, Yuuki facu ochii mari privind- o pe Aime confuza sau cel putin parand. Satena cobori vocea; Imi cer iertare, nu ar fi trebuit sa ridic vocea. Dar, vezi.... lucrurile sunt atat de in ceata acum. Nu mai stiu ce sa cred... iar daca iti zic tie vei crede ca am innebunit, si asa crezi ca sunt nebuna, nu- I asa?
 Ce vrei sa zici? Niciodata nu te- am crezut nebuna, bine, poate doar cateodata cand faci lucruri nechibzuite. Si ce vrei sa zici prin faptul ca Alex e prea puternic? E doar un om... eu o sa- l dobor... doar sti ca te- am aparat intotdeauna... acum zi... ti- a facut ceva? Spuse Yuuki privind- o pe satena.
 Este prea puternic... pur si simplu... sti... cateodata imi doream ca magia sa existe, ca viata mea sa fie mai usoara, sa o pot aduce inapoi pe mama, mi- am dorit sa am puteri, sa pot sa- I usurez munca lui tata... asta pana zilele trecute... cand am aflat ca magia exista... nu era doar o minciuna... eu... m- am speriat foarte tare... atat de tare incat mi- am dorit sa nu- mi fi dorit niciodata sa existe magia, imi doream ca totul sa fi fost un vis. Eram atat de speriata, stiu ca cel mai probabil era cel mai bine sa nu- mi fi dorit ca magia sa existe. Sunt speriata pana si acum, cand iti zic asta... Incerc sa- mi fac curaj dar tu sigur nu ma vei crede; Yuuki o privi pe satena, se aproprie de ea, o imbratisa spunandu- I ca acum este cu ea, si nu are de ce sa se teama, si ca orice ar fi poate sa- I spuna, ea o va asculta. Satena se simta mai usurata, o privi pe bruneta in ochi si continua: Eu defapt... nu stiu ce sunt.. dar stiu ce este Alex.... ti- aduci aminte de zgarieturile pe care le- am avut in noaptea aceea? Ploioasa? Erau de la Alex, el este... este... un vampir... Ziua trecuta, cand eram la toaleta, am lesinat, el m- a purtat la un castel ciudat, zicea ca eu stateam cu el in acel castel, acum ceva timp. M- a muscat... apoi nu- mi mai amintesc nimic, ci doar cand m- am trezit si am coborat scarile, cand vorbeati tu si cu tata... in rest nimic... nu pot sa- mi aduc aminte... Ma crezi? Aime avea o privire trista, asteptand un raspuns din partea prietenei ei. Yuuki privi in alta parte cerandu- si scuze, scuze ca nu a fost cu ea in momentul ala sa o ajute, sa nu- I mai fie frica. Aime se bucura nespus ca prietena ei o credea, desi nu o arata prea mult era extrem de fericita.
- Oricum nu ai fi avut ce sa faci... nu esti un vampir nu- I asa? Yuuki incepu sa rada spunand ca nu... ; Faza cea mai rea este ca... daca si eu sunt un vampir? Cand m- am uitat azi in oglinda nu mai aveam muscatura, parca trecuse peste noapte. … Yuuki ii spusese ca ii vindecase ea rana, ca nu avea mare lucru la gat, abia daca avea o zgarietura. Aime o crezuse; Mai tii minte cand ti- am povestit cand a murit mama? De ce nu pot sa- mi aduc aminte ce s- a intamplat? Poate ca asa este mai bine... dar sunt sigura ca atunci a fost un vampir... si vreau sa stiu ce vampir a fost... vreau sa stiu... si asa as putea sa- l omor... Yuuki privi zapada de pe jos:
 Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse... Probabil ca sunt atat de infioratoare incat creierul tau a incercat sa uite tot... sa nu- ti mai amintesti... Aime o privi putin intrebatoare pe bruneta, parca starnandu- I un gand, o intrebare, insa nu prea avea curajul sa intrebe. In cele din urma intreba daca ea a fost de fata cand mama ei a murit. Bruneta o privi putin apoi raspunse printr- un simplu nu.
Cele doua privira lacul din fata lor, era un peisaj magic... zapada se asternuse pe iarba din jurul lacului. Un copac ce isi atarna crengile deasupra lacului, se scutura putin de zapada cu ajutorul vantului, stricand oglinda ce o oferea apa. Yuuki se aproprie de Aime punandu- si mana peste umarul acesteia continuand sa priveasca lacul... o lebada, alba ca zapada, isi lua zborul dupa lac:
 Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele...

mda ai avut dreptate, n-a mai fost actiune, dar a fost interesant....sunt curioasa daca o sa se transforme si ele in vampiri :> za next pls!!!

Scuze intarzierea, asadar next-ul
Cap. 6
O esarfa

Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele....
Yuuki nu raspunse, pur si simplu privea lacul, stand in gandurile ei, dorindu- si ca Aime sa nu fi spus asta niciodata. Dintr- o data isi dadu seama ca tacerea ei nu ar fi facut nimic altceva decat sa o faca pe satena sa se gandeasca si mai mult la razbunarea ei. Se puse in fata fetei cu ochii caprui- verzi zambind larg, spunand ca nu ar trebui sa se intristeze atat, este o zi de istorie, ninge. Spuse ca o zi ca asta nu ar trebui plansa ci petrecuta zambind, fara planuri de razbunare.
Satena zambi, era de acord cu Yuuki, nu ar trebui sa strice o zi asa de frumoasa... Cele doua pornira spre strazile orasului luminat doar de becurile galbene puse la vre-o cativa metrii unul de altul. Se indreptau spre metrou, erau destul de departe insa au preferat sa mearga pe jos pentru a simti pe pielea lor iarna.
Bruneta incerca sa inveseleasca atmosfera spunandu- I cat de bine le va veni hainele cele noi, Aime fiind pe jumatate atenta la ce spunea Yuuki. Dintr- o data simti cum inima ei incepu sa bata repede, se oprii, avand pe fata o privire ingrozita. Yuuki se opri vazand privirea satenei, se intoarse privind unde privea satena. Un copil de vreo 5 ani, parea fascinat de un porumbel alb ce statea in mijlocul strazii, se indrepta incet spre el. Inainte ca Yuuki sa poata spune ceva, Aime o lua la fuga inspre copil strigandu- i sa se opreasca. Cand o masina se apropriase atat de mult de el, satena inchise ochii, nedorind sa vada ce se v- a intampla. O frana puternica se auzi, apoi liniste mormantala.
Satena deschise ochii, simti un corp cald langa ea, o manuta mica ii atingea fata. Simtea inca o respiratie calda si nu era a ei. Deschizand ochii privi socata copilul din bratele ei. Fetita mica ce tocmai urma sa fie lovita de o masina se afla acum in bratele ei, erau pe trotuarul de unde pornise fetita, trotuarul paralel cu Yuuki. Ochii mari si verzi ai fetitei o priveau ingrijorata:
- Sunteti bine domnisoara? Spuse fetita rupand tacerea din jur. Mama fetitei se repezi sa o ia in brate, ochii ei fiind plini de lacrimi. O stranse la piept pe fetita atat de tare incat aproape o ¨ sufoca¨. Aime ramase in aceiasi pozitie ca cea dinainte, privind in gol, mirata de ceea ce se petrecuse ¨ Dar cum? Cand? Ce s- a intamplat? Cum am reusit sa o prind intr- un timp asa de scurt? Si mai ales sa o aduc pe trotuar?¨ In mintea ei erau multe intrebari... gandurile fusesera intrerupte de multumirile femeii parca fara sfarsit, femeia se lasa in genunchi pupandu- I mainile satenei si imbratisand- o multumindu- I incontinuu. Fetita o privi pe satena facand ca si mama ei, ii multumi satenei:
- Ar trebui sa ai mai multa grija, strada nu este un loc de joaca, vezi? Porumbelul si- a luat zborul... tu nu poti... Se adresa calma satena fetitei. Aceasta promise ca nu se va mai duce pe strada fara mama ei. Cele doua, mama si fetita, plecara.
Bruneta ramase pe celalalt trotuar privind ingrozita de ceea ce se petrecuse, se trezi din ganduri, trecu strada uitandu- se in stanga si in dreapta. Ajunsa langa Aime o lua de brat si o luara la fuga, dand coltul, urmarite de privirile oamenilor ce se aflau pe trotoar. Se oprira pe o strada pustie, satena era dupa alta planeta, isi privi mainile, incerca sa- si explice ceea ce s- a intamplat mai devreme. Yuuki o privi, ridica tonul intreband- o ce naiba a fost ceea ce a facut mai devreme? Cum a facut asta? Satena insa nu- I raspunse, continua sa- si priveasca mainile. Bruneta o apuca de umeri scuturand- o. Trezita din ganduri satena raspunse cu o voce calma, lina:
- Mi- am dorit ca copilul acela sa nu moara.. ochii aceia verzi... imi aminteau de mine.. nu stiu.... nu stiu... ce … s- a intamplat.... Tu sa- mi spui ce s- a intamplat, eu am inchis ochii.....
Bruneta ii raspunse ca nu stie, a fost prea repede ca sa- si dea seama. Cele doua ramasera ca pietrele, Yuuki privind- o pe Aime respirand lacoma aerul rece, satena privind in gol se lasa sa alunece incet pe zidul rece al unui gard. Isi duse mainile la gura pentru a si le incalzi putin cand isi dadu seama ca si- a pierdut esarfa, esarfa de la mama ei.... Era cadoul de la cea de- a 6- a aniversare. Era un lucru foarte important pentru ea. Fara sa mai stea pe ganduri satena se ridica de jos si o lua la fuga inapoi pe strada de dinainte, fiind urmata de bruneta. Se opri cand ajunse la locul unde se putea petrece accidentul, privi in jur respirand greu, insa nici- o urma de esarfa, parca s- ar fi evaporat. Intreba persoanele care erau in jur daca nu cumva au vazut o esarfa rosie pe strada. Intr- un final un vanzator ii spuse ca un baiat blond, nu prea inalt a luat- o iar apoi a plecat la fel de repede cum a venit. Satena cazu pe ganduri nemai fiind atenta la ceea ce ii zicea vanzatorul ¨A fost el... dar ce cauta aici? Doar nu ma urmarea? Sau... ¨ Se intoarse spre bruneta cu o privire de inteles. Yuuki o privi fix in ochi, se incrunta si raspunse cu un ton apasat si parca de neclintit ¨ NU¨.

deci one word....WOW! ... misto capitolul...mi-a placut faza cu copilul..am fost atat de prinsa incat nici nu stiu ce sa comentez:))) mi-a placut mult!