La cofetarie

Lum intra in cofetarie, uitandu-se peste prajituri apoi se seza la masa asteptand ca una din fetele angajate sa vina sa ii ia comanda.

Laia intra in cofetarie pentru a alege un tort pentru prietena ei

-Salut, Laia! Te pot ajuta cu ceva? Cunosc gusturile prajiturilor si torturilor din cofetaria asta. Te-as putea ajuta in privinta torturilor. Spun eu.

- Oh... buna Lum. Ei bine... m- ai puteas ajuta sa caut un tort pentru o prietena? Azi face 100... adica vreau sa zic 16 ani. Spuse Laia zambind prosteste

-Sigur. Spun eu uitandu-ma in vitrina. Crezi ca i-ar placea tortul acela de ciocolata in forma de piramida decorat cu fructe?

- Eu cred ca e perfect... adora ciocolata ^_^

-Ma bucur. Si uite fiindca tot te-am ajutat la decizie, platesc si eu jumatate din pret spun eu intinzandu-i doua monede de 100 yeni si una de 50 yeni. Si in schimb cred ca primesc si eu invitatie la party, nu?

- Nu trebuie sa platesti nimica, serios, chiar nu trebuie. Cat despre party... te- as invita cu mare placere.. dar vezi.. tortul va fi trimis la parintii mei cadou pentru... o fata. Nici macar eu nu sunt invitata.. dar cum parintii mei vroiau un cadou pentru ea...
Spuse Laia cu un zambet prostesc pe fata

Aha, ei bine atunci, te invit eu pe tine la o petrecere. Exista cineva drag mie care in weekend va implini 5 ani, si nu nu este vorba de verisorul meu, el implineste 5 ani abia in toamna. O sa ti-l prezint atunci. La petrecere va veni si familia mea si cativa prieteni. Va fi una in cadru restrans.

- Serios? Atunci trebuie sa ii cumpar si lui un tort. ¨Bine ca m- a crezut. Cum as putea sa- i spun ca prietena de care vorbesc este o fantoma ? ¨ se gandi Laia

-Sigur. Dar pe langa asta, iti spun eu ce cadouri si-ar dori. Pentru el ar fi binevenite niste drept cadouri: covorase, perdele, becuri, etc. Poate banuiesti ceva, dar prefer sa tin secret pana cand o sa ti-l prezint.

- Uau.. probabil vrea sa devina instalator... dar fiecare cu preferintele lui... Atunci ma duc chiar acuma sa vad ce- i pot cumpara

-Bine, spun eu. Apoi ma las un pic pierduta in ganduri:
-

Spoiler:

Laia se indrepta spre un alt magazin ¨Oare ce as putea sa- i cumpar? Doar are 5 ani. Ah de ce senzorul meu nu merge in aceste momente... de ce nu pot vedea cum este si cam cei place... etc. Of... niciodata nu functioneaza cand vreau eu¨

Ramasa singura, imi termin de mancat prajiturile apoi plec si eu sa fac pregatirile pentru petrecere.

********************

Sosise dimineata de sambata, ziua in care urma sa dau petrecerea. primisem de dimineata un tlefon de la parinti cum ca ei sunt ocupati si am decis ca locul petrecerii sa fie schimbat.
Apoi ii dau un telefon lui Laia.
-Alo, Laia, as dori sa te anunt ca parintii mei au decis sa schimbam locul petrecerii, asa ca trebuie sa plecam mai devreme sa fim la timp acolo. Te astept in centrul orasului peste o ora, ca sa mergem impreuna.

- S- a facut. Laia sari din pat si incepu sa se imbrace ¨Oare cu ce sa ma imbrac?¨ Dupa vreo jumatate de ora reusi sa se imbrace iar in zece minute se aranja complet. Purta o fusta de blugi nici prea scurta nici prea lunga, cu o bluza legata la gat, albastra, cu parul prins intr- o coada:
- Iarasi pleci? Intreba Sara
- Da... poti sa vii cu mine sa stii.. oricum nu te vede nimeni, in afara de mine.
Sara zambi si o urma pe Laia inspre centru.

O vad pe Laia.
-Neata, Laia! Hai sa mergem. Facem o plimbare pana la marginea padurii sa luam masina. Masina mea e prea mare sa poata incapea intr-o parcare din oras asa ca am lasat-o acolo. Si ca sa nu mergem atat pe jos chiar daca eu as putea zbura, prefer sa luam autobuzul asa ca am cumparat doua bilete, spun eu aratandu-i cele doua bilete de autobuz.

Spoiler:

- Bine. Sper sa ii placa cadoul pe care i l- am luat... cum caci mi- ai spus ca ii plac cortinele si alte chestii...

-Ajungem la padure. Dupa care intram in padure si o conduc pe laia la un luminis din padure apoi ma uit spre cer si strig:
-UFO, Come Down.
-Un ditamai OZN-ul cobori la doar cativa metri inaltime, deasupra copacilor:
https://2img.net/h/i239.photobucket.com/albums/ff100/Geo1000/navaspatiala.jpg
Apoi strig:
-Zorax, activeaza raza ascensoare.
O lumina verde de forma unui cilindru cobori din nava si patrund in raza ei de actiune astfel urcandu-ma in nava.
-Laia, vino cu mine. Spun eu.

Laia o urma surprinsa. ¨Ce tare.. niciodata nu am mai vazut asa ceva¨
- Aici e petrecerea?

-Mai avem putin de mers spun eu. Mai bine am sa jos, spun eu asezandu-ma. Apoi ii spun computerului de bord:
-Zorax, doresc sa mergem acasa si cat mai repede posibil, activeaza viteza superluminica.
Indata nava porni cu viteza superluminica prin spatiu. scurtand distanta prin gaurile de vierme ce ni se pareau doar niste tunele spatiale. Apoi dupa un voiaj prin spatiu ateriza in mijlocul unui oras.
http://milesandhisfavorites.files.wordpress.com/2009/04/future-city-5-web.jpg
Orasul era mare, iar locul unde aterizase nava era un singor loc de parcare din piata orasului.
-Sper ca iti place aici. Familia mea trebuie sa vina. Aici va fi petrecerea. Iar acum a sosit momentul sa iti spun. Poate ti se va parea ca suntem un pic ciudati insa noi serbam si aniversarea navelor noastre. Si iti spun si de ce. Fiindca computerele de bord sunt niste masinarii aproape la fel de inteligente ca noi. Noi le consideram membrii ai familiei.

- Ce super este aici... asadar este ziua navei tale nui asa? Atunci e bine.. ii va placea ce i- am luat... dar astept pana cand vin parintii tai sa- l dau. Apropo, nu mi se pare ciudat deloc.. eu aniversez ziua unei fantome, asta ar fi trebuit sa fie ciudat. In cofetarie nu ti- am spus dar prietena de care vorbeam era Sara.. este si aici, acum, a vrut sa vina si ea, sper ca nu te deranjeaza. Nu ti- am spus despre asta pentru ca credeam ca poate vei lesina sau vei incepe sa razi, chiar daca pare haios tin la ea exact ca la o fiinta umana.

-Da, e ziua navei mele. Si da, asa spun si eu, sa incepem petrecerea intai. Si ma bucur ca iti place aici. Si nu ma deranjeaza faptul ca e si Sara aici insa ma intreb daca verisorul meu e destul de mare sa faca cunostina cu fenomenele un pic ciudate legate de fantome, adica mancarea care se manaca singura, obiectele care plutesc sau altele de genul acesta.

Laia incepu sa rada:
- Nuti face griji... nu v- a face mai nimic Sara, de mancat nu poate manca si daca e o sa aiba grija sa nu se atinga de obiecte... adica sa le ridice. Nu- i asa Sara?
S: Da d- soara Laia.
- Problema rezolvata

-Nu dura prea mult pana cand din statia de metrou aflata la cateva sute de metrou mai incolo aparura parintii impreuna cu verisorul meu apoi aparu inca o nava care se asea pe unul din locurile de parcare uriase si din care cobori matusa.