My room

-Ceva ce tu nu poti sa faci! Nu'l consider o marioneta care trebuie sa faca doar ce vreau eu! spun cu o voce sfidatoare si hotarata privind'o in ochi.

Laia o privii cand pe Ai, cand pe Misa:
- Las- o Ai, nu a facut nimic. Spuse pe un ton calm si usor jos.

-Las-o! ii spuse si Abel printre picaturi. N-are nici o ... dar n-apuca sa termine de vorbit ca simti o durere insuportabila.
-E chiar foarte evident! accentua sugestiv Ai privind-o rece pe Misa.
Ii dadu drumul si disparu. Abel ramase ingenuncheat intr-o balta de sange.

Laia veni repede langa el:
- Cu ce te- a ranit? Argint? Il intreba ingrijorata.

-Ceva de genu....spuse rar si cazu pe spate, privind in gol.

Laia incepu sa- i vindece rana lui Abel concentrandu- se ¨Sper ca va functiona ca la Ren¨

-Nu va functiona...ii raspunse rar...Nu sunt ca el, organismul meu e mort, pe cand al lui viu...si scuipa sange...Parul meu e facut din argint si...si safir....
Ochii lui i se facu rosu-roz si pupila i se micsora de tot.

- Ce? Tresari Laia. Si atunci ce putem face? Trebuie sa fie o cale prin care sa te faci bine...

-Am nevoie....am nevoie de sange de vampir....spuse precipitat...Mai intai trebuie sa-mi bea tot sangele si-apoi....si-apoi sa-mi transfere sangele....inchise ochii si ii deschise iar....asa se facea de obicei....avand in vedere ca m-a ranit Ai sa speram ca va merge, dar...si se opri brusc.
Capul lui cazu pe podea, ramanand ca mort.

Laia facu ochii mari:
- Sange... vampir... Misa! Se ridica si o lua de incheietura aducand- o langa Abel.
- Misa.... tu esti vampir, tu il poti ajuta inainte sa fie prea tarziu.

Aprob din cap si ma asez in genunchi langa el.
-Dar....
Ma aplec si imi infig coltii in gatul lui Abel

Laia privii sperand ca Abel isi va reveni.

Abel nu reactiona deloc.
-Trebuie sa-i bea sangele si-apoi sa-i transfere sangele....se auzi o voce rautacioasa. Insa nimeni nu-l iubeste! Ce pacat....si rase isteric

-Ayume, da, am. zbor, electricitate si telepatie. Ii spun eu lui Ayume.

Imi ridic capul si privesc in gol.
-Ai...tu...si daca recunosc... si daca recunosc ca'l iu...iubesc, se schimba ceva? intreb cu o voce tremurata.

-Ha ha ha! Nimeni nu poate vindeca ce ranesc eu! tuna ironic vocea lui Ai. Se vindeca doar prin dragoste adevarata, pura, iar asa ceva nu exista la voi! accentua sugestiv. Pacat, era un asistent bun...Luati-va adio de la el!se amuza ea.

-Nu e adevarat, iubirea exista peste tot

-Nu vreau vorbe, vreau fapte! accentua ea si rase iar.

-Si care sunt faptele de care ai nevoie?

-Hmm...nu conteaza, asta se simte! Luati asta ca amintire pentru el!
Si aparu din senin o poza.
https://2img.net/r/ihimizer/img96/7697/fum2.jpg
Pe ea scria cu rosu " Abel Isaak Fernand von Kampfer"....era poza vampirului care zacea pe jos.
-Adaug-o la colectie ca stiu ca mai ai una! i se adresa ironic Misei si brusc se facu liniste.

In camera era foarte liniste si ma tot gandeam prin ce dovezi pot arata ca exista iubirea, asa ca ma apropii de el si il sarut usor pe gat

- Asta nu e adevarat Ai, dragostea adevarata exista. Ii reprosa Laia.

Nu se mai auzi nimic. Pielea lui Abel incepu sa devina mai alba.

-Ce vrei sa fac?! Ce trebuie sa fac?! intreb disperata cautand'o pe Ai din priviri.

Ai aparu in fata ei.
-Ce esti asa agitata?o intreba senina.