Pe balcon

Hanami fu trezita la realitate de plasetele Annei. Se apropie de ea si ii spuse, cu bladete:
-Nu mai plange! Nu trebuie . Totul va fi bine.

-Anna, eu una te-am si iertat deja. Sper ca si Abel te va iertrta. Ii va trece repede, sunt sigura.

-Lum are dreptate! Timpul va rezolva totul.

-Nu ma va ierta!accentua ea. Nu e prima oara!Si vampirii nu iarta asa usor!Ce nu intelegeti?spuse printre lacrimi.

-Ai incredere. O va face, daca nu poti sa il toci la cap, pana o va face- Zise ea incercand s-o inveseleasca pe fata.

- Anna, cum poti sti ca nu te va ierta pana cand nu incerci? Nu este chiar asa de rau Abel.

-Ba este!rosti apasat si se ridica in picioare. Il vezi tu un gentleman dorit de toate fetele, dar crede-ma ca pisica blanda zgarie cel mai rau!Nu cred ca ai vrea sa-l vezi vreodata furios!Si daca as fi in locul lui la ce am facut eu, si eu as fi asa!N-o sa ma iert eu niciodata! Sunt un cel mai prost demon!
Lacrimile care ii curgeau pe obraj incepu sa se transforme in lacrimi de sange, obrajul facandu-se usor in os la atingerea lor.

- Inceteaza! Se rasti Laia la ea, se ridica si o privii adanc in ochii. Poate ca este un vampir insa are sentimente, si sunt sigura ca stie si sa ierte. Si eu as fi facut la fel, si el daca cineva drag i-ar fi fost omorat. Si tu esti un demon dar uitate la tine, ai sentimente. Daca nu ai avea de ce plangi? De ce versi lacrimi aiurea? Si Abel incepuse sa planga cand a disparut, si el regreta.

-Regreta ce?suspina ea.

- Ca l-a omorat pe Takumi. Ii spuse continuand sa o priveasca.

-Si-atunci de ce l-a mai omorat?ofta ea, incercand sa se calmeze.

- Pentru ca Takumi nu se oprea din ai rasspunde si al lua peste picior, ai vazut cu proprii tai ochii. Ii spuse Laia. Nu pot face iluzii nici daca as vrea.

-Da, dar eu ma refeream la altceva!Off...se opri si inghiti in sec. Nu mai conteaza!ofta ea.

Laia o lua calduros in brate:
- Calmeaza-te, te rog.

-Ma calmez...spuse pe un ton jos si ramase in bratele fetei.

Laia nu mai spuse nimic, doar o lasa sa stea asa.

Dupa cateva minute, Anna se calma si se ridica usor din bratele fetei.
-Ma scuzati...li se adresa celorlalte fete in timp ce se sterse la ochii. Tu trebuie sa fii Hanami, nu?o intreba precipitat. Eu sunt Honne Anna!

Laia o privii induiosata pe Anna.

-Da, incantata de cunostinta! Ma bucur ca nu mai plangi-spuse ea cu privirea induiosata.

-De ce?o privi nedumerita.

-Nu imi place sa vad oamenii plangand. Nu ma intreba de ce fiindca nu stiu.

Anna zambi usor.
-Pari o fata buna. Esti elf, nu?o intreba senina.

-Da, dar...ma rog pe jumatate, spuse ea cu un zambet larg.

-E bine atunci!spuse senina Anna. Sper sa nu ai si tu probleme cu Ai!Nu-ti recomand!

-Bine. Deci ,daca te simti mai bine ,facem o plimbare?