Computerul

Hugue iar nu raspunse. Sufla in geam si-apoi scrise pe el "N-am nimic".

Laia surase usor la gestul lui. Se aproprie de geam si sufla si ea, scrise pe el:
- Mda... sigur! Se dadu in spate.

Hugue zambi usor si sublinie cuvantul "sigur".

Laia dadu ochii peste cap si lua o gura de vin din paharul ei.

Stateam pe fotoliu nemiscata, incercand sa nu fac nimic.

-Bine,scuze, dar ma simt aiurea din cauza ta cu Ren si ce-am facut eu atunci!Cum vrei sa fiu?replica brusc Hugue.

Laia lasa privirea in jos cand il auzi:
-Imi pare rau..... dar oricum, tu nu ar trebui sa te simti aiurea pentru ce ai zis atunci.....

-Nu?se mira el.Nu ma refer neaparat la ce am zis, dar si ce am facut!Daca nu eram eu, nu se mai ajungea la asta!

- Ce?Tresari Laia. Nu ai fost tu! Eu am fost cea care s-a gandit la asta, nu tu. La un moment dat, tot se ajungea, ne-am certat, odata el vroia sa se desparta. Dar eu l-am oprit, ne-am impacat! Am zis ca este mai bine asa, fiindca mereu il bagam in probleme, ba cu vampiri, ba cu Ai. Ori il faceam sa sufere, apoi disparea, sufeream si eu. De aceea am zis ca e mai bine! Tu cum ai vrea sa ma comport sau simt cand a fost primul meu iubit si am stat cu el aproape 2 ani? Intreba cu o voce joasa. Imi cer scuze daca te-a ranit comportamentul meu, am incercat cat am putut sa zambesc si sa fiu calma, dar pur si simplu cateodata ma apuca tristetea....

-Si eu atunci pentru ce naiba ma tot chinui sa te fac mai vesela?Vad ca tot trista esti...replica neutru Hugue.

- Ma apucase tristetea gandindu-ma ca s-ar putea sinucide. Dar nu am zambit pana acum? Am zambit pentru ca mi-am alungat gandul, nu sunt trista.

-Nu asta era ideea!Eu incerc sa te ajut si ....se opri brusc. Ma rog!isi arunca iar privirea pe geam.

Laia ii intoarse privirea
-Si ce?

-Si ce?Si...am promis ca am grija de tine!Dar tu inca esti asa si nu-mi place!o privi atent pe fata.

Laia lasa privirea in jos:
-Dar ti-ai tinut promisiunea si inca ti-o tii.

-De ce v'ati despartit? intreb pe un ton neutru. Oricum....tristetea iti va trece, trebuie doar sa ai rabdare.

-Pentru ca tot ce am facut pana acum a fost sa ne ranim reciproc. Iar el nici nu asculta parerile mele vreodata. Ii raspunse fara sa o priveasca.

-Aha...si ce ai de gand sa faci de acum? intreb calma.

Laia ridica din umeri:
-Nu stiu, continui mai departe....

-Misa are dreptate!Stiu ca inca il iubesti, dar trebuie sa treci peste! Daca o sa continui sa fii asa, atunci degeaba am grija de tine! Plec si te las sa te dai singura cu capul de pereti!se incrunta el si sparse paharul in mana.

-Banuiesc ca ai de gand sa strangi cioburile alea nu? spun pe un ton neutru. Si ai si tu rabdare cu ea, a fost prima ei dragoste dureaza pana isi revine...

-Dar nu i-am sugerat nimic!spuse apasat el. Da, o sa le strang!

- Stiu asta! Ii raspunse Laia lui Hugue. Daca nu erai tu probabil ca acum as fi stat intr-un colt si as fi plans, dar nu, eu am zambit si am incercat sa ma simt bine, pentru tine. Of Doamne, e chiar asa de greu sa vezi asta? Laia lasa paharul ei pe masa si ii lua mana lui Hugue. Ii scoase cioburile din palma.

-Sa vad ce?isi retrase iute mana.

-Am zambit numai din cauza ta, doar pentru tine! Dar vad ca tu nu vezi asta! Ma rog, crezi ce vrei! Nu sunt ca altii sa zambesc fals si sa fiu calma fara sentimente, desi cateodata prefer sa zambesc decat sa stau trista, dar tot nu sunt zambete false. Imi pare rau sa te dezamagesc fiindca am sentimente! Am incercat in tot timpul asta sa-l uit si aproape mi-a reusit, a trebuit sa mi se aduca aminte din nou de el. Daca te deranjeaza atat de mult faptul asta atunci bine, lasa-ma sa plang, ti-am zis ca nu am de gand sa te oblig sa faci asta, dar nici sa-mi scoti ochii. Ii spuse cu o voce joasa privind pe fereastra. Ii termina de scos cioburile si ii lasa batisa ei pe rani. Se indeparta de ei fara sa mai zica nimic.