Computerul

-Sa ma dezmagesti?repete el stins, apoi aparu in fata ei. Nu ma deranjeaza, dar... Daca il vrei asa de mult, lupta pentru el! Dar gandeste-te inainte! El a luptat pentru tine? Cand iubesti pe cineva, indiferent de situatie, trebuie sa lupti sa-l castigi! Daca stai ca prostul nu rezolvi nimic!Insa daca nu se merita...o apuca de mana si o privi fix in ochii...atunci trebuie sa-l dai uitarii! Mai ales daca si are cine sa te ajute!

- Poate ca oi fi eu proasta, dar nici chiar asa nu sunt. Crezi ca nu m-am gandit la asta? M-am gandit! Ar fi o lista pe care as face-o ca sa nu ma duc dupa el, si invers ca el sa nu vina dupa mine. Ar fi si o lista cu de ce m-as duce dupa el, dar lista cu ¨nu¨ ar acoperi tot binele facut intre noi. Asa ca am ales sa-l dau uitarii, daca era asa pana acum ma duceam dupa el! Eu ma duceam dupa el cand ne certam, nu invers! Poate ca se intorcea si el inapoi, dar cand? Dupa 10 mii de ani? Inteleg sa fii suparat dar nici sa pleci ca zici sa te calmezi, fiindca nu faci nimic bun. O singura data a venit dupa mine, si asta a fost pentru ca eu am disparut, si nu a fost el. Chiar daca nu stiu ce sa zic, ai vazut cu ochii tai, m-am dus sa vorbesc cu el. Inca nu ai realizat ca nu am de gand sa ma duc dupa el? Ti-am spus sa nu-mi ceri sa topai, o vrabie nu zboara dupa ce i sa frant aripa, pana cand nu e vindecata!

-Nu ti-am cerut sa topai!isi pastra in continuare tonul calm Hugue. Nu ti-am cerut sa fii prietena mea sau mai stiu eu ce!
Ii dadu drumul si isi privi palma. Isi linse sangele si rana i se vindeca imediat. Apoi se uita lung la Laia. Clatina din cap si nu mai spuse nimic. Isi lua sabiile si cioburile de jos si pleca din sufragerie, trantind usa in urma lui.

Laia tresari cand acesta tranti usa, privii in jos si ofta:
- Ai putea macar sa nu te joci cu sentimentele mele.... Spuse ca si pentru ea. Se intoarse pe calcai si se indrepta spre fereastra. Privii pe geama fara sa zica nimic.

Afara inca ploua. Hugue era pe partea cealalta a geamului ud fleasca. Se opri si se uita cateva secunde la fata.
"Adica, ce sentimente?"o intreba el din priviri.

¨De ce ti-ar pasa?¨ Se gandi Laia stiind ca o sa-i citeasca gandurile, il privii o clipa apoi se intoarse pe calcai, isi lua paharul de vin si se aseza pe fotoliu.

"Pentru ca imi pasa!'ii raspunse el in gand si pleca, lasand pe geam un desen in forma de inima.

Laia se ineca cu vinul cand vazu desenul. Se calma si privii geamul.

-Esti bine? o intreb oftand.

- Huh? Da.... sunt bine. Schita ea un zambet si o privii.

-Nu, nu esti. Si sa stii ca ma facut un efort sa pun intrebarea aia. Esti trista, habar n'ai ce ar trebui sa faci pentru ca te temi sa nu ranesti pe cineva...vrei sa plangi si in acelasi timp sa zambesti...si bineinteles te intrebi daca ai facut bine sau nu despartindu'te de Ren. Am dreptate? spun calma fixand'o cu privirea.

Laia facu ochii mari cand o auzi, lasa capul in jos:
-Da..... dar de unde stii cum ma simt?

-Experienta, zambesc cald. Ia'le pe rand. Deci, in primul rand n'ai cum sa'ti dai seama daca e bine sau nu ca v'ati despartit, cel putin nu acum. Si poti sa plangi, adica ar fi bine sa plangi ca sa poti apoi sa zambesti. Daca nu te descarci n'ai cum sa fii fericita, spun la fel de calma.

-Mda...si daca plang ranesc pe altcineva.... Ofta ea si isi musca usor buza de jos. Desi...m-ar bufni plansul, fiindca nu stiu ce sa fac, incerc sa fie bine dar mereu dau in gropi si tot prost fac. Laia incepu sa planga fara sa vrea. Iar apoi nu stiu ce sa mai fac ca sa iasa bine....

Ma ridic si o imbratisez cu grija.
-Doar plangi, spun cu voce calda.

-Multumesc.....Murmura printre lacrimi, lacrimile i se scurgeau siroaie pe obraji.

-Pentru nimic...spun cald si o mangai usor pe par.

Dupa ceva timp Laia se calma:
-Imi pare rau, probabil te-am enervat in tot timpul asta cat am plans, dar.... multumesc! O privii si zambii usor.

-E prima data cand las pe cineva sa planga pe umarul meu...spun pe un ton neutru. Oricum, te simti macar putin mai bine? intreb zambind.

-Ai avut dreptate, ma simt mai bine....Spuse zambind suav. Dar tot nu stiu ce ar trebui sa fac.... Spuse pe un ton jos, privii in pamant. Intr-un fel stiu....

-Pai....care ar fi optiunile? o privesc cu atentie.

O privii cu coada ochiului:
-Poate ca nu este bine ceea ce fac....dar incep sa...am sentimente pentru Hugue. Spuse privind in pamant. Isi musca buza de jos. Poate te gandesti ca m-am despartit de Ren din cauza asta, insa nu a fost asta. Nu stiu de ce, dar ma simt mai bine cand sunt langa Hugue, parca mi-ar deschide o noua sansa. Dar in acelasi timp mi-e si teama, poate ca sa nu ii ranesc pe ceilalti, ori sa nu ajung eu din nou ranita.....

-Eu nu cred nimic, de ce iti pasa ce cred eu? Si la un moment dat cineva tot va fi ranit, n'ai cum sa impiedici lucrul asta asa ca ar trebui sa incerci pur si simplu...

Laia ridica privirea inspre ea:
-Tu chiar stii sa faci pe cineva sa se simta mai bine! Spuse zambind. Ai dreptate, daca nu voi incerca poate imi voi pierde sansa, oricum, de pierdut nu am nimic de pierdut. Stii, am invatat multe luna asta, iar unul din multele pe care le-am invatat este ca daca as sta sa plang nu as rezolva nimic, si da, stiu, mi-a luat cam mult sa-mi dau seama. Surase ea. O imbratisa pe Misa:
-Multumesc! Iti raman datoare....cu o rochie! Zambi. Se ridica, lasa paharul pe masa si se indrepta spre usa.

Surad usor privind'o.
-Poate ma fac psiholog, spun ironic. Sa stii ca nu uit ca'mi esti datoare. Si daca ceva nu merge bine, poti sa dai vina pe mine, eu ti'am zis sa incerci, spun vioaie.