Computerul

Laia chicoti:
-Asa am sa fac! Glumi ea. Puse mana pe clanta insa se opri brusc, o privii pe Misa, apoi privii in pamant. Stii, imi pare rau ca si tu ai trecut prin asta, mi-ar fi placut ca tu sa nu fii trecut, nu este o experienta prea frumoasa. Spuse pe un ton jos. O privii si ii zambii cald. Deschise usa si iesi.

-De cand ajut eu lumea? Si de cand vorbesc singura...? oftez si ma asez pe pervaz privivind ploaia.

off: hai ca ai fost tare la faza asta
on:
Laia cobora scariile blocului, iesii in ploaie si privii in stanga si in dreapta.

Imi ridic genunchii la piept si imi rezem capul de ferestra continuand sa privesc ploaia.

Afara nu se vedea nici un om. Doar ploua foarte tare,ridicandu-se tot praful de pe ciment.

Laia era uda fleasca insa ignora asta si o lua la fuga prin ploaie cautandu-l din priviri pe Hugue.

-Laia! aparu Anna in fata ei aproape dezbracata. L-ai vazut pe Hugue? Stiu ca venise acum cateva minute la voi in bloc!

- Da, dar a disparut. Esti bine? O intreba privind-o, isi dadu jos hanoracul si il puse pe Anna. Ce ai patit?

-Nimic!Asa m-am imbracat eu!zambi ea, dar isi schimba imediat expresia fetei. Dar daca zici ca nu mai e...spuse usor ofticata.

-Aveai treaba cu el? Daca il cauti il gasesti tu.

-Eh, lasa!zambi ea prosteste. De ce,si tu aveai treaba cu el?

-Ceva de genul. Zambi ea usor, o privii pe Anna. Am crezut ca o sa fii suparata pe mine.... din cauza ca m-am despartit de Ren. Spuse pe un ton jos.

-Scumpo....o lua ea de brate..Niciodata n-am fost suparata pe tine si nici n-o sa fiu! Mai ales ca te inteleg! Am trecut si eu prin asa ceva..ofta ea. Dar nu conteaza, important e sa nu regreti ce vrei sa faci cu viata ta!

O imbratisa calduros:
- Multumesc! Asa sper si eu. Spuse ea si zambii usor. Pot sa te intreb ceva? El este bine?

-Oarecum! spuse pe un ton jos. Inca incearca sa te uite! Dar lasa, nu conteaza! Daca vrei sa treci peste, nu mai intreba de el! Mai bine gaseste pe altcineva, chit ca e doar o aventura! o sfatui ea senina.

- Da, dar chiar daca m-am despartit de el tot imi pasa ce i se intampla. Nu as vrea sa pateasca ceva. Zambi ea. Asta fac, incerc sa-l uit, desi nu a mers pana acum......

-N-o sa pateasca nimic! Suntem noi langa el! o calma ea. Oricum, lasa-l pe el! Mai bine incearca sa-ti gasesti pe cineva aproape! Eu iti spun ca o sa fiu alaturi de tine, dar asta nu inseamna ca o sa fiu mereu langa tine! Si e altfel cand ai pe cineva, un umar pe care sa plangi! zambi usor Anna.

*
Eram inca in sufragerie si deschisesem televizorul vazand ca sunt cam ignorata.

*
- Ai dreptate, dar chiar si asa.....prefer sa plang singura decat sa devin o povara pentru altii. Mergi cu mine? Eu tot pe Hugue il caut..... asa ca.... vii?

*
-Fie...ridica ea din umeri. Am o idee!tresari ea.
O lua de mana pe Laia si disparu. Aparu pe plaja, unde marea era foarte agitata. Nici ei nu-i venea sa creada ca era pe plaja cand afara era furtuna.
-Daca am aparut aici, inseamna ca aici e! Dar unde....si se opri brusc cand il vazu pe Hugue facand surf pe un val imens.
Facu ochii mari si isi puse mana la gura.

Laia ramase cu gura cascata:
-Hugue! Il striga ea facandu-i cu mana.

-Ce bine arata....murmura Anna si isi dadu cu palma peste fata.
Valul trecu si Hugue disparu. Anna ofta.
-Da?se auzi vocea lui din spatele lor.
Anna tresari cand il auzi.

Laia facu la fel, se intoarse si il privii:
-Hugue....buna....Spuse pe un ton jos.

Hugue o privi si nu spuse nimic.
-Da stiu ca esti rapid, nu gluma!remarca Anna.
-Mersi!raspunse sec el.

Laia lasa capul in jos:
-Imi pare rau....Spuse cu regret.