In cimitir...

Hanami intra in cimitir. Se uita cu atentie la fiecare mormant. Vantul batea usor. Acesta ii dadu o senzatie de frica fetei. Se impiedica de nu stiu ce si cazu.
-La naiba!. Observa mormantul din fata ei se incrunta si reusi sa descifreze scrisul. Pe fata ei se zarea o expresie de neliniste si o lacrima se strecura afara. ,,nu!..."

-Esti bine?o ridica Hugue pe fata.

Privi in continuare mormantul lasand lacrimile sa curga.

Laia intra in cimitir, se aproprie de ei:
- Buna! Ce faceti? Hanami, esti bine? O intreba privind-o ingrijorata.

-Sunt bine. Lacrimile inca curgeau, dar nu le sterse.

Stateam intr'un copac, aproape de mormantul langa care se aflau cei 3.
-Ce'ati mai patit de data asta? intreb plictisita fara sa cobor din copac.

Hugue o lua imediat in brate pe Hanami si isi sterse lacrimile.
-Gata, calmeaza-te!ii spuse pe un ton cald.

Laia privii piatra de mormant
-Gata Hanami! Calmeaza-te! Ii spuse pe un ton cald. Stiu ca doare dar nu rezolvi nimic daca plangi....

Apar langa ei.
-Al cui e mormantul? intreb pe un ton neutru.

-Nu stiu!raspunse sec Hugue tinand-o pe Hanami in brate. De ce?

-Plange din cauza persoanei care e ingropata aici...
Ma asez pe o piatra funerara si privesc luna.

Laia o aproba din cap si o privii induiosata pe Hanami.

-La naiba...murmura Hugue.
Apoi disparu si aparu cu fata pe un cavou, undeva aproape de Misa.
-Linisteste-te Mylady, sunt eu aici! i se adresa pe un ton cald lui Hanami.

Laia ii privii fara sa zica nimic, veni langa Misa.

-Si eu care credeam ca e o noapte linistita, spun ca pentru mine.

- Cand moare cineva drag... e cam greu sa fie o noapte linistita.

-Cum spui tu...spun indiferenta..

Laia nu mai spuse nimic, se aseza langa piatra pe care era Misa si o privii pe Hanami.

Hugue continua s-o tina in bratele lui pe Hanami si o privi cu coada ochiului pe Misa.
-Tu cum erai cand Isaak era sa moara pentru tine?spuse pe un ton neutru.Asa ca nu mai comenta de altii!

-Nu comentam...oricum n'are niciun rost sa plangi pentru ceva ce a trecut deja...

- Da... dar cateodata ajuta... asa te descarci.

Hugue clatina din cap si nu mai spuse nimic.Doar o privi atent pe Hanami.

-Plang pentru ca nici macar n-am stiut ca a murit.-spuse printre lacrimi

-Nu mai conteaza asta acum! A trecut! Nu-i bine sa rascolesti amintirile cuiva mort!Acum trebuie sa privesti inainte!ii spuse pe un ton cald incercand s-o calmeze.

- Are dreptate Hanami! Incearca sa te calmezi. Este bine...