In cimitir...

Laia chicoti, insa ii pieri zambetul repede:
- Mai bine nu, nu imi plac pesterile. Spuse cu o voce joasa. Am si eu o casa stii? Surase ea usor.

-Vrei sa te duci acasa?o intreba cu o jumate de gura.

-Abia ce-am iesit pe afara, nu vreau sa ma duc acum acasa. Bine atunci, sa mergem la Abel daca acolo vrei, oricum, tot va trebui sa afle la un moment dat.

-Fie!
Se ridica si o lua pe Laia pe umar. Apoi isi lua sabia si zbura imediat la Abel acasa.
-Isaak!striga el in timp ce deschise usa.
Nici un raspuns.
-Se pare ca suntem singuri!zambi el.
Apoi o aseza pe canapea.
-Nu vreau sa par nesimtit, dar acum ca esti a mea, pot sa te am?o privi el sugestiv.

-Ma faci sa ma simt de parca as fi doar o unealta. Surase ea. Daca asta vroiai, puteai sa-mi spui de la inceput, as fi mers la mine acasa, nu la Abel.

Hugue isi schimba imediat expresia fetei.
-Unealta?repeta el pe un ton jos.Mda...ingana neutru si se ridica.

Laia il prinse de mana si il oprii:
-Scuze, nu ar fi trebuit sa zic asta. Spuse cu regret.

-Fiecare spune ce simte, nu?schita el un zambet.

- Iarta-ma, nu am vrut sa te jignesc. Spuse pe acelasi ton.

-Stai linistita, nu ma supar eu asa repede!o privi senin. Ma rog, sa inteleg ca nu mai vrei sa ramanem aici?Ca sa stiu..

Laia clatina din cap in semn ca nu, se ridica dupa canapea.

-Si-atunci unde mer...te duc?schita el un zambet.

Laia chicoti:
-Hai la mine! Spuse senina. Nu-ti face griji! Broastele care le am acasa nu musca, si n-am nici caine. Surase ea.

-La parintii tai?inghiti el in sec.

- Ce? Tresari ea. Nu! Aolo....Ofta ea. Ai uitat ca am si eu un apartament in oras? Unde crezi ca locuiesc? Stau sa imi tot folosesc puterile ca sa vin de la ei pana aici? Prefer sa am un apartament.

-A, scuze, uitasem!zambi prosteste. Bine,atunci mergem la tine!

-Nu-ti face griji, am si vin rosu. Daca vrei altundeva doar spune-mi, insa la Abel nu stau fiindca el nu e acasa, iar peurma sa nu se enerveze.

-Ok!Atunci mie mi-e bine!zambi el si se apropie de fata.Atat timp cat sunt cu tine!si o saruta scurt.

Laia zambi, disparu cu el si aparu la ea acasa. Aprinse lumina:
-Asta e holul, fiecare usa duce la cate un loc. Surase ea. Prima din dreapta duce la bucatarie, cealalta la sufragerie. In stanga, e camera si in capat de tot e baia. Bine, daca intri in camera, dai de celalalt apartament, care a fost a lui.... Ren. In ala nu intru. Asa ca am terminat cu descrierea. Vrei ceva de baut? O intreba zambareata.

-Stiam, nu trebuia sa explici!zambi usor. Da, as vrea!o trase in bratele lui si o mangaie delicat cu coltii pe gat.

Laia tresari usor. Isi lasa capul putin intr-o parte si nu zise nimic.

-Nu te musc!isi ridica el capul. Doar n-o sa te sec de sange!spuse senin.Insa,am putea face altceva...o privi sugestiv...asta daca vrei si tu!

- Hmmm.... sigur! Spuse zambareata.

Hugue facu ochii mari la reactia ei.
-Wow, nu pot sa cred! Ce-i cu tine de ai acceptat asa imediat si....si vesela, ca sa zic asa?intreba zambind.

Laia dadu ochii peste cap:
-Eu incerc sa fiu cat mai vesela si tu ma intrebi de ce? Incerc sa imi revin! Daca ai de gand sa astepti pana luna viitoare sau mai stiu eu cand, pana cand imi trece mie.... atunci n-ai decat. Am plans, dar nu pot sta toata viata plangand si suferind, mai trebuie sa mai treci si mai departe. Daca fac vreo greseala, tot eu voi primii pedeapsa, asa ca..... daca te miri atat poate imi trece si incercarea de a fi vesela.