In cimitir...

-Stiu ca aveti dreptate. Dar...mi-a fost cel mai bun prieten, singurul in afara de mama, care ma intelegea cu adevarat.

-Te cred!Si eu am avut doar un prieten care a murit inaintea mea si-apoi m-am omorat si eu pentru el si acum suntem iar impreuna!zambi el Hugue.Stiu ca asta nu te ajuta cu nimic, dar totusi....Hai calmeaza-te, te rog!

Hanami isi sterse si ultima lacrima , calmadu-se.

-Gata?o lua Hugue delicat de mana pe fata.

Zambi in semn ca da.

-Ma bucur!zambi si el.

Laia zambii:
-Asa te vreau!

-Yey, ati reusit s'o calmati, spun pe un ton usor ironic.

Hugue o privi sfidator pe Misa.
-Si, te oftici?dadu el ochii peste cap.

-Nu, mi'e pur si simplu indiferent...spun privind luna.

-Asa ma gandeam si eu!spuse ironic el.
Apoi se ridica de pe cavou. Se dezbraca de haina, ramanand la bustul gol si o intinse pe iarba. O lua pe Hanami si o aseza pe haina.
-O sa racesti daca stai pe piatra aia rece!Mai bine stai asa!o sfatui el.

-Parca esti taica'su...spun fara sa'i privesc.

-De ce?intreba sarcastic el.

Laia ii privii fara sa zica nimic.

-Daca ma gandesc bine, chiar semanati, spun ganditoare.

-Ce?!exclama el indignat. Ce tot zici acolo?

-Nimic, ma ridic si incep sa ma invart in jrurul lor.

-De ce te invarti in jurul meu?o privi atent pe Misa.

-Fac dansul ploii, spun ironica.

-Super!Cheama furtuna!se amuza el.

Laia chicoti amuzata:
- Mda... nu a mai plouat de mult.

-Nuuuu!se auzi o voce si intra repede in cimitir.
Era o fata care parea tare speriata.

Laia se ridica de jos si o privii pe fata
- Oare ce s-a intamplat?

-Ajutor!striga ea.
Insa in secunda urmatoare Anna, Ai si Ren aparu in fata ei si fata disparu. Anna si Ai disparu si ele. Ren ramase o clipa si se intoarse usor cu privirea spre Laia. Nu spuse nimic, doar o privea lung cu ochii inlacrimati.
-Las-o!aparu inapoi Ai si il lua cu ea.
Hugue inghiti in sec si o privi atent pe Laia.

Laia nu spuse nimic, privii in pamant:
- Cel putin stiu ca e bine... Murmura ea.