In cimitir...

-Te intreb pentru ca stiu ca nu poti merge pe afara cand e soare. Mie mi-e indiferent, pot merge si pe jos si teleportandu-ma. Ridica ea din umeri. Disparu cu el si aparu la Abel acasa.

Sufrageria era goala. Focul semineului palpaia usor. Pe masa erau doua pahare, unul gol si unul cu sange. Intre el o vaza subtire cu un trandafir negru. Insa se auzea o melodie.
https://www.youtube.com/watch?v=kM9i7UIGKnU
Hugue ramase usor surprins.
-A murit cineva?intreba in soapta.

Laia ridica din umeri:
-Oare s-o simti bine? Intreba inaintand de unde se auzea melodia.

-Isaak...murmura Hugue si privi atent prin jur.
O lua de mana pe Laia si urca precaut scarile la primul etaj.
-Isaak...repeta el, dar nu primi nici un raspuns. Laia, ajuta-ma sa-l caut! si ii facu semn sa se uite prin camere.

- Bine! Laia inainta pe holul de sus si intra in prima camera pe stanga.
-Aici nu e. Intra in a doua.

Nu-l gasi in nici o camera. Hugue urca repede la etajul doi si deschise usa camerei mari. Insa nu era nici acolo. Hugue deveni agitat si il cauta si la jacuzzi si la dus si la bucatarie, dar degeaba. Tresari brusc si-apoi o lua de mana pe Laia, coborand imediat la subsol. Abel era in fata unui cosciug. Toti peretii erau negri si vechi, facandu-l pe Abel sa para foarte morbid.
-Isaak...sopti Hugue.
La auzul lui, Abel il privi cu coada ochiului.
-Hugue! rosti stins si se intoarse usor. Laia...
Ochii lui erau de un negru profund, iar costumul lui negru ii faceau chipul sa fie alb ca varul.

-Abel.... Murmura Laia si se aproprie de el. Ce ai patit? Il intreba ingrijorata privindu-l cu atentie.

Abel nu spuse nimic. Doar zambi usor.
-Isaak, esti bine? A murit cineva? il intreba atent Hugue. Am vazut sufrageria...
-Da! raspunse incet. Va asteptam, de fapt te asteptam! se rectifica el. Nu mi-am dat seama ca o s-o iei si pe ea!
Hugue il privi neincrezator pe Abel.
-Hai! le facu semn sa-l urmeze.
-Isaak! il prinse imediat Hugue de mana. Nu-s prost! Stiu ce ai! Imi pare rau...spuse cu amaraciune.
-N-ai de ce! ofta Abel.
-Am vrut s-o omor! privi in jos Hugue.
Abel nu avu nici o reactie.
-Si eu...completa pe un ton sec.
Cand il auzi, Hugue isi ridica privirea si ramase fara cuvinte.

Laia il privii pe Abel induiosata:
-Imi pare rau Abel..... Spuse cu regret.

-Nu mai conteaza! Ce-a fost a fost! spuse neutru Abel si urca scarile.
Hugue il privi induiosat si il urma, tinand-o pe Laia aproape de el. Veni iar in sufragerie. Abel ramase o clipa in fata semineului. Flacarile focului se reflectau in ochii lui goi. Hugue se aseza usor pe canapea si ramase tacut.
-In casa asta a murit un baietel....spuse calm Abel, privind in continuare focul.
Cand auzi, Hugue inghiti in sec.

Laia facu ochii mari cand il auzi:
- Baietelul ala.... l-am vazut! Ti-amintesti cand eram cu tine si cu Misa? Prima data cand am venit aici? Ala este?

-Da! Am vrut sa-l ajut, dar n-a vrut! completa Abel pe acelasi ton. O veche prietena era in pericol, si ea si copilul ei, si au venit la mine. Dar deja cei rai erau pe urmele ei si cand a ajuns, s-a iscat batalia. Ea a murit pe loc, el nu. Am vrut sa-l ajut, dar..."viata de vampir nu e frumoasa" mi-a raspuns! ofta el si lasa privirea in jos. A murit in bratele mele! N-am apucat sa-i salvez pe nici unul! incheie nostalgic si veni langa cei doi.
Turna vin in paharul gol si o servi pe Laia. Celalalt pahar cu sange i-l dadu lui Hugue. Apoi se aseza calm pe fotoliu si isi aprinse o tigare.

-Ai facut tot ce ai putut! Ramasese la alegerea lui daca vrea sa traisca sau nu! Nu te invinovati! Ii spuse pe un ton cald, privindu-l induiosata.

Abel zambi usor.
-Tu nu bei?il intreba Hugue.
Abel clatina din cap in semn ca nu. Hugue dadu ochii peste cap si puse paharul pe masa.
-Isaak...rosti ferm el...cat ai de gand sa fii asa? Stiu ca suferi, dar...
-N-o sa ma mai sinucid! completa sec Abel.
-Da, dar uite cum esti! Parca ai fi un vampir din filmele de groaza!
Abel surase usor.
-Pana si zambetul ti-e fals! E...morbid! Nu erai asa! ridica usor tonul. Isaak...se ridica Hugue si il apuca de brate...mi-e doar de prietenul meu vesel!il privi abatut.

Laia lasa paharul pe masa si ii privii trista:
-Abel! Stiu ca este greu sa treci peste! Poate chiar foarte greu! Dar daca suferi asa nu vei face nimic decat sa te distrugi pe tine insuti. Plangi daca asta te ajuta, defapt, plangi! Asta ajuta de multe ori!

Abel nu mai spuse nimic. Doar ii privi neutru pe amandoi. Hugue, insa, il lua imediat in brate.
-Te iubesc, frate!
-Si eu...replica stins Abel si il batu usor pe spate.

Laia ii privii inlacrimata:
-Haide, revinoti Abel! Se ridica ea si ii puse mana pe umar lui Abel. Ii zambii cald.

Hugue ii dadu drumul usor lui Abel si il privi senin.
-Pe bune, nu mai fii asa! Nu in preajma mea si a Laiei! Ne intristezi!
Abel zambi usor.
-Macar asta a fost un zambet adevarat! spuse calm Hugue si se aseza inapoi pe canapea.
-Mda...inspira adanc Hugue. Macar asa o sa vada lumea ca exista si vampiri inspaimantatori!
-Tu esti prea de tot!se amuza Hugue.
Abel clatina din cap si mai trase un fum de tigara. Apoi incepu sa faca inimioare.

Laia zambii cand vazu inimioarele:
- Pe bune! De ce nu bei si tu? Daca gazda nu bea nu e acelasi lucru...

-Nu vreau! replica scurt Abel.
-Pentru cine sunt? intreba strengar Hugue.
-Pentru voi! raspunse senin el.
-Credeam ca pentru Sany! surase Hugue.
Abel tacu si il privi cu coada ochiului pe baiat.

Laia il privii usor confuza pe Hugue apoi pe Abel. Ridica din umeri.

-Mda...E frumoasa ce-i drept! spuse neutru Abel. Dar..
- Nu pare genul tau! il completa imediat Hugue.
Abel il aproba usor din cap.
-Atunci o iau eu! spuse strengar Hugue, vrand sa vada ce reactie are Laia. Si asa e pura, ca mine!

Laia facu ochii mari cand il auzi, se ineca cu vinul. Il privii incruntata:
- Hahaha.....buna gluma!

Abel ii privi senin pe cei doi.
-Glumeam! zambi Hugue si o lua pe fata in brate. Cum sa te las eu pe tine? o privi cu blandete si o saruta scurt.

Laia dadu ochii peste cap si clatina din acesta.