In cimitir...

Hugue o privi chioras pe fata.
-Vreti sa va las? ii intreba sugestiv Abel.
-Nu! raspunse prompt Hugue.
-Poate vreti sa ...
-Nu! repeta el. Am facut-o si aseara si azi dimineata, asa ca nu!
Cand auzi, Abel facu ochii mari.
-Inseamna ca aveti energie multa! zambi el.
Hugue se stramba la el si nu mai spuse nimic.

Laia ofta:
-De ce nu pui un anunt? Asa ar fi mai bine! Ii spuse lui Hugue usor amuzata.

-De ce sunteti asa?intreba calm Abel. Mie chiar imi sunteti simpatici voi doi! Asa ca nu va sfiiti de mine!

- Scuze... nu sunt prea obisnuita sa vorbesc direct cu persoanele..... despre unele lucruri.

-Mda...ingana Abel si continua sa fumeze.
Hugue ramase pierdut in spatiu si bau din pahar.

Laia ii privii o clipa apoi privii focul calma.

Abel ii privi curios pe cei doi. Hugue tresari brusc.
-Frumoaso, trebuie sa vorbim ceva! Dar nu acum!
-Deja incep certurile?
-Nu! Daca vrei sa stii de cand sunt cu ea, nu ne-am certat niciodata! spuse senin Hugue.
-Serios?
-Intreab-o!
-Serios?repeta Abel si o privi atent pe Laia.

-Serios! Zambi Laia privindu-l pe Abel. Despre ce anume? Il intreba curioasa pe Hugue.

Hugue ii facu semn discret ca o sa-i spuna, dar nu acum.
-Felicitari atunci! Inseamna ca va iubiti mult! zambi Abel.
Hugue schita un zambet in semn ca da.
-Ai grija totusi! o atentiona Abel pe Laia. Cand va veti certa, la cum e el...
-Cum sunt?intreba curios Hugue.
-Prost! se amuza Abel.
Hugue il privi confuz.
-Esti iute la manie, dar iti trece la fel de repede! replica senin Abel. D-asta am zis asa! Era o gluma! Barbatii in general sunt orgoliosi, o tin pe-a lor si cand nu le convine ceva, fac ce vor! Pleaca si lasa femeile singure, vrand sa le demonstreze ca au avut dreptate! Dar tu nu esti asa! Faci barbatul de ras! il privi amuzat pe Hugue.
Hugue surase usor si tacu din gura.

- Nu-i adevarat, mie imi place asa cum este! E mai bine sa stai si sa rezolvi lucrurile decat sa pleci iar apoi sa regreti ce ai facut. Spuse senina.

-Da, dar daca va certati si tu esti nervoasa, risti sa-l omori! o privi calm Abel pe Laia. El o sa stea cu tine pana te calmezi, chit ca ii dai pumni, picioare si mai stiu eu ce! Mi-e mila de el!
-Ha ha ha! facu ironic Hugue.
-Serios! Te-a lasat vreodata pana acum? o intreba senin pe Laia.

Laia il privii pe Hugue cu coada ochiului:
- Ce-i drept nu! Il privii pe Abel. Dar ma stii..... de cate ori am fost nervoasa.... cand am dat eu in cineva? Adica ma refer la cei pe care ii iubesc.

-Niciodata, dar vorba vine! Si atunci ce preferi? Sa stea cu tine si sa-l omori in bataie sau sa te lase singura si poate apuci sa-l vezi?
-Isaak...
-Taci si lasa-ma sa vorbesc! il intrerupse Abel si o privi atent pe Laia.

- Daca stiu ca el este bine, atunci prefer sa ma lase singura! Spuse hotarata. Nu vreau sa-l ranesc si pe el, sau sa-l bat vreodata, ceea ce nu as face-o. Tin mai mult la el decat la mine, daca stiu ca el este bine, atunci si eu sunt bine.... chiar daca as suferi, as suferi mai mult sa-l vad mort sau ranit.

-Mda...Fetele astea! surase usor Abel.
-Cine le-o fi inventat!se amuza Hugue.
-D-asta iti plac!ii dadu Abel replica glumet.
-Ha! tresari Hugue. Ti-ai revenit!
Abel clatina din cap si nu mai comenta nimic.

Laia chicoti amuzata. Lua o gura din vin. Il privii usor fericita pe Abel.

-Copiii, eu va las! se ridica Abel din fotoliu.
-Ce? Deja? Unde te duci? se mira Hugue.
Abel inghiti in sec si privi tavanul pierdut.

Laia lasa paharul jos si il privii atenta:
- Abel... daca ai sta inchis intr-o camera, singur, nu te-ar ajuta cu nimic.... nu ai face decat sa suferi in tine.

Abel nu raspunse.
-Isaak! il striga Hugue.
-Mda...Departe...
-Ce? Nu poti! N-ai voie!
-Departe de lumea asta infecta....completa abatut Abel. Vreau sa-mi limpezesc mintea!
-Vrei sa-ti sterg...
-Nu! raspunse imediat el. Nu vreau s-o uit! Vreau sa-mi amintesc mereu chipul ei ca sa pot vedea falsitatea lumii, sa pot trece peste ea, sa nu ma mai indragostesc de ea! spuse cu tristete in glas.
Hugue il privi induiosat si se freca la ochii.

Laia se ridica si il imbratisa calduros:
-Daca pleci departe nu vei face nimic! Ii spuse pe un ton jos. Vei suferi in tine pentru mult, iar sentimentele de tristete te vor consuma pana la ultima farama. Nu stiu ce a fost intre voi dar pot spune ca si ea te-a iubit, si probabil inca te iubeste..... probabil spunand asta te ranesc mai rau, dar ea chiar se schimbase cat a fost cu tine, se schimbase doar pentru tine....

Abel tacu si o privi neincrezator pe Laia. Apoi se intoarse catre Hugue.
-Ce ai?il privi cu ochii goi.
-Tu! Ma enervezi cand te vad asa! Ce tot ai? Termina-te!
-O iubesc, Hugue! raspunse cu ochii inlacrimati. O iubesc! repeta el si lacrimile de sange ii cazu pe obraji.

Laia il imbratisa din nou:
-Gata! Plangi, asta te va ajuta, si pe mine m-a ajutat! Descarca-te! Ii spuse pe un ton cald.

-Isaak...murmura Hugue.
Abel isi lasa privirea in jos si lacrimile ii curse siroaie pe chipul palid. Hugue vru sa spuna ceva, dar Abel cazu imediat din bratele fetei in genunchi si isi puse capul in palme.
-Isaak, calmeaza-te! il lua Hugue in brate. Gata, suntem aici!
-O urasc....spuse precipitat Abel...o urasc pentru o iubesc!
Hugue se uita in sus, abtinandu-se sa nu planga si continua sa-l tina in brate pe Abel.

Laia il privii induiosata, il lasa sa planga.

-Sa nu ma cautati! se ridica brscu Abel.
-Ce? De ce? facu Hugue ochii mari.
-Pur si simplu!
-Dar nu poti sa pleci...
-Vreau sa fiu singur! se rasti Abel.
-Isaak...
-Nu ma pune sa repet! se incrunta el. Te las pe tine la conducere! Casa tot tie! Ai grija de tot, mai ales de ea! o privi cu coada ochiului pe Laia. Ai grija ca de ochii din capul tau, clar?
Hugue incuviinta aprobator din cap. Abel se sterse la ochii si disparu.
-E prima oara cand il vad asa, cand vad pe cineva asa...spuse incet Hugue. Lacrimile ii erau sincere. Nu credeam ca un vampir poate iubi asa! ofta el si o lua pe Laia in brate.