In cimitir...

- El chiar o iubeste.... Spuse pe un ton jos. Am stiut de la inceput ca o iubeste foarte mult.... va avea nevoie de timp sa isi adune gandurile, dar nu ii va fi prea bine in timpul asta. Spuse imbratisandu-l pe Hugue.

-Imi pare foarte rau pentru el! N-am vazut pe cineva care sa iubeasca cu atata patima! D-asta ramasesem pe ganduri! Mi-e ...teama! spuse tremurat. Nu stiu cum sa procedez sa-l ajut!

Laia il privii adanc in ochii:
-Faptul ca esti langa el este indeajuns! Nu iti poti da seama cat de bine faci cand esti langa cineva care sufera din cauza iubirii, poate ca nu zambeste ci plange. Dar e mai bine sa plangi, decat sa zambesti si sa tii in tine. Nu ai ce sa ii faci cand este asa, nu ii poti sterge cu buretele ce a simtit si ce a trait. Il poti face sa se simta mai bine dar durerea tot nu i-o poti sterge, ii va ramane acolo. Dar daca are pe cienva langa el, durerea aceia se va micsora. In momentele astea nu poti face nimic, decat sa il lasi singur, are nevoie de timp sa-si puna in rand gandurile.

-Da, dar...cum il vezi acum, asa o sa fie mereu! Si i-am zis ca nu vreau sa-l vad suferind! Misa asta....Mai bine nu accepta sa fie cu el! scrasni din dinti Hugue. Uite ce i-a facut! Cred ca o doare undeva! Mor de lumea proasta! Spune ca-l iubeste si....asta-i iubire? daca-l iubea, trebuia sa ii fie alaturi de el, sa-i zica "Ba prostule calmeaza-te! Uite asa asa ..." sa-i demonstreze sau sa-i zica "Nu vreau si gata!", dar nu asa!

- Tu decizi de cine te indragostesti? Eu zic ca nu! Asa si Abel, s-a indragostit de ea, a iubito si o iubeste! Nu poti stapani sentimentul asta doar pentru ca suferi! Nu stiu ce a fost intre ei, nu stiu cum s-a purtat Misa cu el, stiu ca Abel s-a purtat frumos cu ea fiindca nu pare genul care sa se comporte urat cu cei pe care ii iubeste. De unde stii ca o doare undeva? Poate chiar ii pasa, dar daca s-ar apropria de el nu crezi ca l-ar face mai rau sa sufere?

-Nu stiu ce sa mai zic, dar nu vreau ca Isaak sa faca vreo prostie! rasufla greu Hugue. Oricum, daca e ceva, vine Maria la tine!

- Mda... dar daca ar venii la mine ce as putea face? Mai nimic! Daca si-ar face rau singur, nu il pot ajuta cu multe.

Hugue ramase pierdut pentru cateva secunde, apoi se uita spre foc.
-Numai greutati a avut saracul! Ii apreciez taria, inca mai rezista! Chiar il respect pentru asta! Eu n-as putea indura atatea! ofta el.

- Nici eu... Murmura ea privind focul. As vrea sa-l ajut cu ceva, dar in situatia in care e acum nu lasa pe nimeni sa se aproprie de el..... in momentele astea are atat de multe pe suflet incat probabil ar vrea sa urle si sa termine cu toate odata... Spuse pe un ton jos.

-Sa stii! o aproba temator Hugue. Acum daca tot am inceput...trase aer adanc in piept si se lungi pe canapea cu fata la pieptul lui. N-o sa intru in amanunte, spun doar ca fapt divers! Bunicii lui au murit pe timpul razboiului, matusa lui a murit in fata lui, parintii lui nu i-au acordat atentie, stii asta si cand au aflat ca Maria a murit, au plecat din tara, fara sa se mai gandeasca si la Isaak si au murit in urma unei batalii. Maria, a gasit-o moarta cand s-a trezit a doua oara vampir, o familie i-a murit in bratele lui, baietulul la fel, acum are probleme cu Misa si cu Ai, ca sa nu mai zic de problemele zilnice cu vampirii! Acum zii si tu! o privi Hugue trist pe Laia, apoi privi tavanul ingandurat.

Pupila i se micsora cand auzit tot ce i-a spus. Privii in gol inlacrimata:
- Prin cate a trecut....eu am vazut doar o persoana draga murind in fata mea si mi-a luat mult pana mi-am revenit.... dar el... toata familia lui... Saracul...trebuie sa-i fie foarte greu....de aceea tot repeta el ca e singur, ca nimeni nu-l vrea....

-N-are nici o ruda in viata....incerca el sa se adune. Nu stiu, dar a patit prea multe! Daca iti mai spun si ce-a facut cat a trait....Ma rog! Pe de-o parte am facut bine ca am venit la el azi, pe de alta imi pare rau pentru ce-a patit....spuse pe un ton jos Hugue si o stranse usor pe fata la pieptul lui.

Laia il lua in brate:
-Gata! Linisteste-te! Ii spuse pe un ton cald. Desi iti spun tie sa te linistesti nici eu nu ma pot linisitii... este atat de trist prin cate a trecut...

-Mi-e imi spui...ofta el.
Apoi nu mai spuse nimic. O privi intens pe fata pentru cateva secunde si o saruta.
-N-as vrea sa patesc ca el! se uita adanc in ochii ei.

-Doar stii ca eu nu te tradez! Patesti asa doar atunci cand iubesti foarte mult pe cineva si acel cineva te tradeaza.

-Frumoaso...o mangaie delicat pe obrajul stang si o saruta iar.
O apuca usor cu mana de gat, iar cu cealalta o trase aproape de el si o saruta tandru si plin de afectiune.

Laia ii raspunse la sarut trecandu-si mainile dupa gatul lui.

Dupa cateva minute ii dadu incet drumul si o privi patrunzator.
-Nu pot sa cred! E prima oara cand te sarut si simt ca nu te vreau! Ma refer fizic! Te vreau, dar nu asa! zambi el si o saruta iar.

Laia zambii si ii raspunse la sarut.

Ii dadu iar drumul si isi trecu delicat degetul peste buzele ei.
-E prima oara cand simt asta pentru o fata...spuse pe un ton cald...si nu regret! Tu....ai mai dorit pe cineva asa, cu atata foc? o privi fara sa clipeasca.

- Da....in trecut....si acum...din nou... si ma intreb daca fac bine ceea ce fac, sau daca ceea ce simt este normal sau bine... Spuse privindu-l profund in ochii.

-La...si se opri brusc. Frumoa...si iar se opri.
O privi o clipa si zambi cald.
-Iubito! spuse pe un ton suav si o saruta iar, la fel de tandru.
O cuprinse in bratele lui puternice si nu-i mai venea sa-i dea drumul fetei. Cu cat o tinea mai aproape de el, cu atat mai mult se incordau muschii bratelor lui.

Laia il tinu in brate simtind cum inima incepea sa-i bata repede, insa o ignora si continua sa stea asa.

-Ce-ai, frumoaso?o intreba imediat Hugue usor ingrijorat, simtinandu-i cum ii batea inima.

-Nimic, doar ca....nu stiu... te-am mai simtit asa aproape...si nu prea patisem asa...