In cimitir...

-Nu patisei ce? Ce ai, ce simti? o intreba usor agitat.

Laia il privii adanc in ochii:
- Inima nu mi-o lua asa razna cand erai langa mine, la inceput da... apoi nu... iar acum din nou... nu-ti face griji, nu e frica.... ti-am zis ca nu mi-e frica de tine. Ce simt? Repeta ea. Fericire...parca nu as vrea sa ma mai despart de tine... teama...sa nu fac ceva gresit. Iubire... poate ca la inceput doar te placeam dar stand atata timp pe langa tine...m-am simtit diferit si fericita, erai singrul care nu ma judeca si respingea fiindca m-am despartit de Ren. Iar sentimentele au crescut.... pana cand am ajuns sa te iubesc! Si mie teama sa-ti spun asta fiindca nu vreau sa crezi ca sunt doar vorbe in vant...

-Sa-mi spui ce? Cine sunt eu sa te judec? spuse senin. Asta numai Dumnezeu poate decide!

Laia zambii usor:
- Dumnezeu... Repeta ea. Mda...oricum sufletul meu nu va ajunge acolo...

-De unde stii tu? zambi el. Asta nimeni nu stie unde va ajunge! Asa ca nu-ti mai face griji.
Ii puse mana pe inima si o privi atent.
-Esti mai bine acum?

- Da. Stiu asta pentru ca sunt un semi-demon....si am facut un pact cu Ai. Spuse pe un ton neutru.

-Asta era....spuse pe un ton jos. Si-atunci, pana la urma de ce ai fost agitata mai devreme? o intreba senin.

Pe capul ei aparu o dunga neagra:
- Ti-am spus de ce... ai fost atent la ceea ce am zis? Intreba ridicand o spranceana.

-Da! raspunse imediat. Si ai ramas la " Si mie teama sa-ti spun asta fiindca nu vreau sa crezi ca sunt doar vorbe in vant...". repeta el senin.

-Cand rupi o legatura de iubire si incepi alta... iti este cam greu sa spui din nou te iubesc.... poate din cauza ca iti e teama ca iubitul cel nou va crede ca ii spui vorbe in vant din moment ce si celuilalt i-ai spus la fel iar apoi ai ajuns sa te desparti de el. Dar nu pot sa nu-ti spun ca te iubesc! Chiar daca crezi ca sunt vorbe in vant... este ceea ce simt!

Hugue o privi cu ochii mari si senini.
-Atunci sentimentul e reciproc! zambi cald el.

Laia zambii si il privii, ochii sclipindu-i de fericire. In momentul urmator il saruta lung:
- Ce vroiai sa-mi spui mai devreme? Il intreba in soapta.

-Cand? o intreba usor confuz.

-Cand era si Abel aici, ai spus ca trebuie sa vorbim ceva dar nu atunci.

-A! Pai nu mai e nevoie, am vorbit! Era chestia de el, ca mi-e cam teama pentru el si nu stiu cum sa procedez sa-l ajut! El m-a ajutat mereu, mai ales in momentul cel mai greu pentru mine si acum ca el trece printr-un moment greu, nu stiu cum sa-l ajut! spuse pe un ton jos.

- Sa fii alaturi de el si sa il iei usor, adica sa nu strigi la el, etc.

-Crede-ma ca incerc in toate felurile....spuse cu o jumate de gura.

- Te cred! Si eu as vrea sa-l ajut cu ceva, dar acum...va avea nevoie de liniste.

-Sper sa fie bine....ofta Hugue.

- Si eu... Spuse pe un ton jos, isi puse capul pe umarul lui.

Hugue o mangaie usor pe par si o privi atent.

-Si acum? Il intreba privind focul.

-Acum, nu stiu! Chestia e ca ...se opri si o privi iar...Nu credeam ca o sa spun vreodata asta! zambi usor el.

- Asta ce? Intreba privindu-l cu coada ochiului.

-Referitor la ce am vorbit despre noi! zambi el senin. Eu...stii ca am zis ca nu-s genul siropos si chestii de genul sau poate ca Isaak are dreptate, eu stiu! Ma rog...Eu....te iubesc! spuse precipitat.