In cimitir...

Laia ii privii inlacrimata de bucurie. Ii puse cealalta mana pe inima incat ca il calmeze. Ii zambii cald.

Hugue vru sa-i ia in brate, dar isi aduse aminte ca nu trebuie sa-i dea drumul fetei.
-Noi trebuie sa plecam! spuse usor intristata mama.
-Ne mai vedem, "durule"! zambi tatal.
-Te iubim mult! incheie femeia si cei doi disparu.
Hugue ramase in picioare cu ochii inlacrimati si nu mai spuse nimic.

Laia facu ca aura sa dispara, il imbratisa calduros:
-Gata! Calmeaza-te! Nu au plecat de tot!

-Nu mi-am mai vazut familia de 300 de ani...murmura el si ii dadu lacrimile.

Laia il mangaie delicat pe cap:
- Gata! Calmeaza-te! Trebuie sa fi fost greu dar...Iai revazut acum! Au fost bine! Ii spuse pe un ton cald.

-Multumesc! o stranse puternic in brate pe fata. Multumesc mult!

-Oricand! Ii sopti pe acelasi ton cald si continua sa-l tina in brate.

-Nu credeam vreodata ca....ca o sa ajung sa-i vad iar! spuse printre lacrimi Hugue. Multumesc! Multmesc mult! si continua s-o tina strans in brate.

-Inteleg cum te-ai simtit! Uite ca ai ajuns...si poate vei mai ajunge! Zambi ea.

Ii dadu drumul usor si se sterse la ochii.
-Mda...Hai razi ca m-ai vazut plangand! zambi el finut. Dar sa stii ca sunt lacrimi de fericire!

Laia il ciufuli un pic:
-Prostutule! Cum as putea sa rad ca ai plans? Pana si eu m-am emotionat si mai aveam putin si plangeam! Ii sterse delicat lacrimile.

-Esti o scumpa! o privi cu senini. Asta da surpriza! Nu ma asteptam la asa ceva! Pentru asta o sa te iubesc toata viata mea! Esti prima persoana care....care m-a facut sa ma simt asa fericit! spuse precipitat.

Laia il privii inlacrimata, zambii usor:
- Si as face-o din nou! As fi vrut sa te las si sa ii imbratisezi dar ca sa fiu sincera esti a doua persoana pe care am incercat sa o fac sa vada fantome, asa ca...mai am de exersat!

Hugue zambi si el.
-Vino incoa! si o lua iar in brate.
Se aseza cu ea in fata semineului si o tinu cald la pieptul lui.

- Atata timp a trecut de cand ei...au murit? 300 de ani? Trebuie sa fii fost foarte greu.

-Da! Atat am eu acum! zambi el usor. Si da, a fost foarte greu! In tot acest timp am incercat sa-l prind pe.....pe Dietrich si sa-l omor! spuse precipitat.

Laia zambii usor:
- Se pare ca ti s-au indeplinit doua dorinte intr-o luna.

-Mda....zambi el si o mangaie usor pe spate.

-Sunt foarte draguti parintii tai si haiosi, presupun ca nu te plictiseai niciodata cu ei. Sper ca nu le-am facut o impresie proasta.

-Nu! zambi el. Chiar tata m-a dus prima data la concert rock! N-am sa uit ziua aceea! Si nu cred ca le-ai facut o impresie proasta, n-ai avea de ce!

-Exista si pe atunci rock-ul? Oau....se pare ca rockul are mai multi ani vechime decat credeam.

-Da! Bine noi ii spuneam muzica dura. Am spus asa, pentru ca vad ca acum asa ii se spune. Pe vremea mea era muzica dura, clasica si lenta. Doar atat!zambi el.

-Aha...inteleg....dragut! Cred ca a fost super, primul concert.

-Sa stii! Acolo l-am cunoscut pe Isaak! spuse usor fericit.

-Serios? Tare! Cati ani aveati atunci?