In cimitir...

-Si atunci de ce ma privesti asa? repeta el usor amuzat.

-Asa cum? Intreba confuza.

-Nu stiu! Cum ma priveai! chicoti el.

-Mda...te priveam! Spuse senina amuzata.

-Si ce privire! surase si el.

Laia surase usor:
-Apropo....referitor la ce ai spus mai devreme! Nu vreau ca tu sa te straduiesti sa nu faci aceiasi greseala, ori sa stai cu frica ca vei face o greseala si cine stie cum o sa reactionez.... eu vreau sa te comporti normal, asa cum esti tu! Spuse senina.

-Dar nici nu fac asta! Eu incerc pe cat de mult sa traiesc clipa! zambi el. Daca stau mereu sa ma gandesc la ce fac ca sa nu gresesc, atunci nu rezolv nimic!

Laia surase:
-Asa te vreau!

-Tu vorbesti? o ciufuli el. Si tu sa faci la fel!

Laia chicoti si isi aranja parul. Scoase limba copilareste.

Hugue zambi amuzat si i-o musca usor.

-Hei! Ai sa ma lasi fara limba! Se amuza ea.

-De ce? surase el si isi trecu mainile dupa gatul ei.

- Daca tot imi musti limba. Surase ea.

-Soarta! glumi el si o saruta iar.

Laia ii raspunse la sarut trecandu-si mainile dupa gatul lui:
- Hmm..si asta a fost bonusul?

-Bonus la ce? o privi senin.

-De dupa muscatura. Surase ea amuzata.

-Mhm...ingana el amuzat.

Laia il privii adanc in ochii fara sa zica nimic. Zambii usor si il saruta din nou. Isi lasa capul pe pieptul lui si privii focul.

-S-a intamplat ceva? o intreba el in timp ce-o mangaie usor pe par.

-Nu, nimic. Raspunse calma.

Hugue zambi usor si continua s-o mangaie delicat pe par.

Laia privii focul:
-Ma intreb unde s-o fi dus Abel.

-Sa se linisteasca, cred! replica calm Hugue.