In cimitir...

-Nu raneste!ii ridica el privirea. Raneste doar daca persoana respectiva nu te intelege!ii spuse pe un ton cald.

-Nu dramatizati prea mult, spun pe un ton neutru si dispar cu Hanami.

- Si tu ma intelegi? Intreba pe un ton usor tremurat.

-Da!raspunse fara sa stea pe ganduri.

Laia il privii in ochii si zambii usor.
-Multumesc!

-Pentru?o privi atent.

- Pentru ca ma intelegi! Spuse senina.

Hugue zambi usor si se aseza langa ea.

Laia lasa capul pe umarul lui
- Esti sigur de asta? Dietrich este pe urmele mele... nu as vrea sa te bag si pe tine in probleme cu el, la fel cum am facut cu Ren.

-Asta nu se poate!Eu sunt pe urmele lui, de fapt suntem!accentua el. Daca nu vrei sa fii cu mine, e alegerea ta!Nu te oblig!ii spuse pe un ton calm.

Laia il privii cu coada ochiului:
-Ti-am raspuns la sarut nu? Zambii usor si privii cerul. Voi incerca sa mi-l scot din minte, oricum a patit prea multe din cauza mea. Asa ca.... am sa incerc sa-l uit!

-Si ce daca?Asta nu dovedeste nimic!spuse el in continuare calm.De fapt avand in vedere ca n-am avut deloc prietena pana acum, poate ai dreptate!surase usor si o lua cu mana de talie.

Laia facu ochii mari cand il auzi, il privii:
-Ce? Dar nu ai avut? Mai bine, decat sa suferi.... Spuse pe un ton jos.

-Nu, deloc!raspunse senin. Isaak ca Isaak, ca a avut una si din cauza ei s-a sinucis si a ajuns ce e acum, dar eu nu!Mie imi placea sa ma distrez, pana cand...se opri si inghiti in sec...mi-a fost asasinata familia!De-atunci am promis sa las distractia deoparte si sa-l omor pe nemernic!D-asta sunt ce sunt!spuse el pe un ton jos.

Laia il imbratisa calduros:
- Imi pare rau...trebuie sa fi fost greu! Dietrich a facut asta? Nemernicul ala?

-Da, el a fost!raspunse pe un ton sec. Nu trebuie, nu-mi place sa-i fie cuiva mila de mine!zambi el.

- Nu e vorba de mila! Ii raspunse imediat Laia. Si mie mi-a murit fratele, sau cel mai bun prieten care l-am avut, asa ca pot spune ca inteleg cat de cat. Zambi ea.
- Tii minte cand ai venit tu in seara aia? La casa la parintii mei? De te-am intrebat de soapte? In seara aia am aflat ca Dietrich ma vrea moarta, pe mine si pe tata. Nu prea stiu de ce ma vrea pe mine, poate o fi din cauza ca l-am lovit. Dar daca stai pe langa mine, probabil il vei gasi repede.

-Posibil, lui i se pune repede pata pe cuiva!Eh, vezi ca esti desteapta!zambi el. Abia astept sa-l omor!O sa-l omor cu mainile mele si o sa-l chinui exact asa cum a facut si el!spuse hotarat.

Laia il privii usor ingrijorata:
- Probabil ca nu ar trebui sa zic asta... dar nu are rost sa-l chinui! Razbunarea nu aduce nimic bun, am aflat pe pielea mea. Crede-ma, tot ce aduce este ura!

-Prea tarziu!Daca ai vedea cum parintii tai ar muri ciuruiti in fata ta, cred ca si tu ai vrea asta!spuse pe un ton jos.

- Am vrut! Am asteptat aproape 10 ani ca sa ma razbun, pana l-am gasit! Am vrut sa-l omor, sa-l fac sa sufere la fel cum mi-a facut el mie in toti anii astia..... Cand am vrut sa ma razbun, adica cand ma luptam cu el, Ren a venit si a fost ranit, iar eu era cat pe ce sa mor si eu daca nu erau puterile mele, probabil nu as mai fi fost aici, poate ca era mai bine.... Spuse ultimele cuvinte incet, ca si pentru ea. Nu vreau sa vad pe cineva incercand sa se razbune, oricat ar merita, nu vei rezolva nimic daca il chinui. Poate te vei simtii mai bine, dar asta nu ii va aduce inapoi. Poate ca nu inteleg exact ceea ce simti, fiindca nu mi-au murit parintii, dar s-ar putea spune ca da.

-Cel putin tu l-ai avut pe Ren atunci! Eu am fost singur! Daca nu aparea Isaak si nu ma oprea, puteam sa mor de tot! Am fost asa....isi aduna el cuvintele...orbit de furie, incat nici nu stiam ce vroiam sa fac! Ba sa-i ajut pe ai mei, ba sa-l casapesc pe idiot! Dar m-a oprit...Asa l-am cunoscut pe Isaak! Crede-ma ca doua-trei saptamani n-am vorbit cu nimeni, n-aveam incredere in nimeni! "Parca ai fi un criminal psihopat" asa mi-a zis Isaak! surase usor. Dupa ce m-am calmat, am inceput sa-l ascult si sa umblu cu el, pana cand am devenit vampir!incheie el si privi pierdut cerul.

Laia il privii induiosata, ridica privirea spre cer:
-Nu l-am avut pe Ren, nu am avut mai pe nimeni, tata era prea crud, mama era mai mult cu el, iar prieteni nu aveam. Pe Ren il cunosc de aproape de 2 ani, nu mai mult. Daca te referai atunci cand a fost ucis, probabil era mai bine sa fi fost singura atunci cand m-am razbunat. Spuse calma. Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat.

Zambi usor si o trase pe fata mai aproape de el.
-De cand m-am transformat nici nu mai stiu ce-i aia "viata"! Atatea misiuni si batalii....Si n-o sa ma opresc pana nu-l ucid!accentua el.
Apoi isi intoarse privirea catre ea si se uita adanc in ochii ei.
-Imi pare rau daca n-o sa fiu exact cum te astepti tu! Nu sunt genul care sa spuna te iubesc, sa aduc flori, cadouri sau mai stiu eu ce dulcegarii! Sunt scurt si la obiect! Insa promit ca o sa fiu mereu alaturi de tine si te voi proteja asa cum pot!

Laia zambii usor:
-Nu sunt genul pretentioasa, ma multumesc cu ce am! Surase ea si il saruta scurt. Nici eu nu sunt perfecta, sunt cam proasta, mica de inaltime, cateodata ma comport copilareste, indecisa... as putea continua toata noaptea. Chicoti.