Amintiri...

Pasesc incet pe malul lacului in care se oglindeste luna. Strang intre degete un medalion negru in forma de inima si cateva lacrimi de sange si se rostogolesc pe obraji.
-Imi pare rau...murmur printre buze.
Mai privesc o data medalionul ( https://2img.net/r/ihimizer/img532/4168/70418812.jpg ), suspin incet si il arunc in apa.

Laia era mai incolo, stand pe marginea lacului cu picioarele in apa. Auzi cand ceva cazu in apa, ridica privirea si o vazu pe Misa. Se ridica si merse la ea.
- Bu... Se opri cand o vazu ca plange. Misa.... Murmura ea, se aproprie de ea si o imbratisa calduros.
- Gata! Calmeaza-te. Ii spuse pe un ton cald

Imi sterg imediat lacrimile.
-Sunt calma, spun pe un ton taios si rece si o imping usor pe Laia.

Laia o privii ingrijorata, se dadu un pas in spate:
-Nu te voi intreba ce ai patit, insa daca vrei sa-mi spui te voi asculta.... Ii spuse pe un ton jos.

-Nici nu ma gandeam sa'ti spun. Si nu te mai uita asa la mine! spun pe acelasi ton rece si taios.

-Hey, ce-aveti? iesi Hugue din apa si le privi atent pe fete.

-Nimic, raspund scurt pe acelasi ton.

-Sigur? intreba apasat el.

Laia il privii o clipa pe Hugue
- Buna! Zambi ea usor, o privii pe Misa. De ce vorbesti asa? Nu vroiam decat sa te ajut....

-N'am nevoie de ajutor! spun apasat si arunc o piatra in apa.

-Are dreptate, de ce vorbesti asa? o intreba Hugue pe Misa in timp ce-si lua haina pe el.

-Daca nu va convine lasati'ma in pace, spun sec si ma asez pe iarba.

Laia o privii ingrijorata, nu mai spuse nimic.

-Hmm...ingana neutru Hugue.
Apoi isi ridica sabiile si veni langa Laia.
-Esti bine? o intreba calm.

- Sunt bine! Il privii si zambii usor.

Hugue nu mai spuse nimic. Se aseza pe iarba intre cele doua si le privea atent pe fete.

Laia ii privii si ofta, se aseza pe piatra din fata lor si ii privii fara sa zica nimic.

Privesc pierduta lacul si imi musc buza de jos pana imi da sangele. Imi duc repede mana la gura si sterg picatura de sange.

-Nu, pe bune, ce ai? o intreba apasat Hugue pe Misa.

-Nu va intereseaza, spun sec si ma ridic continuand sa privesc lacul.

- Misa! Nu o lua asa! Daca nu ne interesa nu te mai intrebam! Daca crezi ca o sa te judecam crezi gresit!

-N'o iau in niciun fel. Si nici nu cred ca m'ati judeca sau nu... de fapt nu'mi pasa. Pur si simplu n'am nevoie de nimeni care sa'mi linga ranile, care sa'mi spuna sa nu mai plang sau ca totul va fi bine, spun pe un ton neutru.

- Bine! Atunci plange, daca asta te face sa te simti mai bine, plange! Nu pot spune ca totul va fii bine din moment ce nu stiu ce s-a intamplat.

-Eu nu plang, a fost doar o scapare de moment, spun rece.
Incep sa ma plimb incet pe malul apei lasandu'i in urma pe cei doi.

Laia o urma cu privirea, ofta usor:
- Misa! Nu trebuie sa fii asa de rece, eu doar incercam sa te fac sa te simti mai bine!