Amintiri...

-Acasa...daca pot sa numesc asa locul unde m'am nascut. Pentru ca...am ceva de rezolvat... Dar ma intorc cat pot de repede, raspund calma.

-Atunci ai grija!o atentiona el. Daca e ceva, anunta-ma!

-N'o sa'mi faca nimic....sper...

-Eu ti-am zis, ai grija!accentua el.

-Promit ca am grija! raspund imediat. Uhm....cum ma suporti? Cand ma enervez sau sunt trista nu mai poate nimeni sa vorbeasca cu mine.

-Atunci tu cum vorbesti cu mine?surase el.

-Mi'a mai trecut acum....dar ma pricep foarte bine sa alung persoanele din jurul meu, chiar daca vor sa ma ajute...

-Pe mine nu m-ai alungat! zambi cald. Si oricum stau langa tine, doar esti mylady! Cum sa te las eu? Ce fel de domn as mai fi atunci? o privi senin pe fata.

-Inseamna ca o sa'ti fie dor de mine, spun vizibil mai vesela.

-Da, o sa-mi fie! zambi cald el.

Zambesc multumita apoi ma descalt si intru in apa pana la genunchi.

-Esti mai bine acum?o intreba cald Abel din spatele Misei.

-Intr'un fel...spun pe un ton neutru privind luna.

Abel zambi usor si isi plimba delicat degetul pe spatele ei.

Imi las usor capul pe spate si il privesc zambind usor.

Abel o mangaie usor pe barbie si o saruta dulce.

Ma intorc cu totul si imi trec bratele pe dupa gatul lui.

Atunci Abel se afunda mai mult in sarut.
Topic Inchis