O casa "noua"

Hugue surase cand o auzi.
-Ti-am zis sa stai calma! Nu tu imi aduci probleme, mi le fac singur! Nu din cauza ta s-a enervat Ai! Asa ca sa nu te mai aud! ii spuse pe un ton cald.

- Mda.... dar daca nu ma protejai pe mine.... Ofta ea. Bine. Adauga intr-un final.

-Oricum o sa te protejez mereu, fie ca vrei sau nu! o atentiona el.

Laia zambii usor, il privii melancolica:
-Dar nici nu vreau sa te vad mort din cauza asta!

-Stai linistita, nu mor eu repede! i se adresa pe un ton calm.

- Asa sper! Zambi ea si il saruta scurt.

Hugue zambi la gestul ei.
-Si, voi ce faceti? le privi senin pe celelalte fete.

-Eu nu stiu ce sa mai zic. Daca ar fi vost vorba de un om mai spuneam ceva dar de ce Ai sa se supere ca ai omorat monstrul. Doar nu era animalul ei de companie.

Cand o auzi, Hugue nu se putu abtine si izbucni in ras.

Laia chicoti:
-S-a suparat pentru ca poate avea de gand altceva cu el. Ar fi trebuit sa-si dea seama ca venea dupa mine, desi asta stia. Oricum, i-as fi dat un ultim sarut al mortii monstrului aluia. Desi nu ar fi fost prea placut. Laia isi dadu jos colierul de la gat si il privii.

Colierul parea un pic mai mare si mai stralucitor, exact asa cum era el la inceput.
-Ce-i cu el? privi Hugue colierul.

-S-a schimbat! Tresari Laia. Il ridica in lumina lunii si il privii atenta. Este colierul pe care mi l-a dat monstrul atunci cand mi-am pierdut controlul asupra puterilor, cand eram mica.

-Hmm...E foarte frumos! il privi atent Hugue.
Lumina lunii il facea sa para foarte albastru.

- Bun! Acum stiu ca e si mai diferit! E mai....mare, nu l-am vazut de mult asa, de cand mi s-au retrezit puterile.... si nu-mi amintesc sa fii fost asa albastru, ci mai transparent. Il lasa in jos si il privii din palma. Cred ca are legatura cu faptul ca ala e mort.....

-Posibil! Uite acum e mai deschis! tresari Hugue cand il lasa jos.

-Bun! Asta e si mai ciudat! Cand l-am pus in lumina lunii, semana cu..... aura mea! Treasari ea. Stai asa! Monstrul acela a zis ca nu moare pana cand nu distrug colierul. O fi vreo posibilitate ca el sa fie inchis aici? El era deja mort, dar spiritul lui nu.

-Habar n-am! ridica el din umeri. Atunci asta e de bine?

- Nu am nici cea mai mica idee! Laia il ridica din nou in lumina lunii. In jurul ei aparu aura albastra.
-Nu pot vedea exact...... sunt la fel? Adica la culoare.

Hugue privi atent aura si culoarea colierului.
-Da, sunt identice!raspunse calm.

Facu ca aura sa dispara, aduse colierul inapoi in palma ei.
- Mersi! Facu o scurta pauza. Niciodata nu a fost la fel! Ma intreb ce o insemna. Murmura ea.

-Poate ca are mai multa putere acum! spuse ganditor Hugue.

-Poate! Dar singurul lucru care l-ar putea face ar putea sa-mi tina in frau puterile. Cu altceva nu cred ca ar avea cu ce sa fie mai puternic. Poate Sara stie! Sara! Mai esti?
Sara aparu langa ei
S: Da? Ce este?
-Priveste! Facu acelasi lucru cu aura si cu colierul. Sara ramase cu gura cascata. Laia se opri si il arata. Sara vru sa-l atinga insa isi retrase brusc mana
S: Nu stiu ce e cu el.... dar nu e la fel! Parca e mai.... rau...puternic....

-Rau?exclama mirat Hugue. De ce ar fi rau?

S: Nu stiu, parca ceva nu ma lasa sa il ating.
- Monstrul ala era un demon.....ar fi avut si de ce sa fie rau....

-Hmmm...ingana ganditor Hugue si puse mana pe colier. Eu de ce pot sa-l ating?