Limpede ca marea, sau nu!

Laia nu stia ce sa mai spuna, inchise ochii tinand in mana colierul:
-Nu, nu sunt bine. Nu trebuia spart, niciodata! Spuse pe un ton tremurat.

-Nu! ii raspunse imediat Abel. Laia, nu te supara, dar colierul in caz ca nu ti-ai dat seama, poate distruge spiritele!
-Calmeaza-te! o incalzi Hugue in brate pe fata.

-Stiu asta! Dar din moment ce a fost spart nu mai revine la fel cum era. Si tot el le tine pe unele pe pamant. Abia ce se schimbase, iar acum....n-am nici cea mai mica idee de ce se v-a intampla.Colierul acesta avea puteri asemanatoare cu a mea, pana si aura lui e exact ca a mea, dar acum...

-Dar nu il puteam lasa sa moara

Abel clatina din cap si lua colierul in mana.
-N-are nimic! Uite!
Si din senin se facu noapte. Ridica colierul in lumina lunii si iar se facu albastru. Il lasa jos si isi reveni la normal. Apoi se facu iar ziua.
-Ai vazut? o privi senin Abel. Eu am creat diamantele astea! Iar acesta a fost unul mai special, insa mi-a fost furat acum cativa anii si am jurat ca o sa mi-l recuperez! Dar cand l-am vazut la tine, nu l-am mai vrut! Intelegi?

-Da. Multumesc. Rasufla ea usurata.

-Ma bucur! Insa ai grija! Chiar daca l-am omorat pe Dietrich, acum o sa fie vampiri revoltati! Pe zii ce trece sunt tot mai multi!
-Isaak...
-Iar tu...il intrerupse pe Hugue...vad ca esti mai puternic decat inainte!zambi cald si ii ridica privirea cu degetul. Presupun ca ai omorat multi vampiri saptamana asta cat nu ne-am vazut!
Hugue ii raspunse cu un zambet.
-Am cu ce sa ma mandresc! il batu Abel pe umar. Si tu la fel! o privi cu coada ochiului pe Laia.

Laia il privii confuza, privii in stanga si in dreapta sa se asigure ca vorbeste cu ea. Arata cu degetul inspre ea:
-Eu? Intreba incet.

-Da tu! surase Abel. Sau nu te cheama Laia?

Laia surase amuzata:
-Ba da. Dar cu ce te mandresti cu mine? Am facut numai necazuri pana acum.

-Mda...Eh, acum puteti sa va relaxati in liniste! Si apropo, sper sa nu dureze acum mai putin de doua ore! incheie Abel si disparu.
-Isaak....clatina Hugue din cap.

Laia nu mai spuse nimic si isi puse colierul la gat.

-Ma bucur ca totul e bine acum! zambi usor Hugue.
Apoi o trase pe Laia in bratele lui si o saruta pasional.

Laia ii raspunse la sarut:
-Nu-ti imaginezi cat ma bucur eu.

Hugue zambi si o saruta suav pe gat.
-Hai s-o facem pe plaja!ii sopti la ureche. Tot e seara!

-Hmmm.....Fetele sunt aici. Ii sopti la loc.

-Dar eu te vreau!isi musca usor buza si o mangaie suav cu coltii pe gat.

- Si ma poti avea...mergem intr-un alt loc? Ne teleportam...la tine sau la mine? Il intreba in soapta incepand sa respire mai greu.

Hugue spuse printre dinti o injuratura de casa, apoi isi ridica privirea.
-Aici, pe plaja!o musca usor de buza pe fata.

Laia chicotii usor:
-Stiam ca asa o sa faci.... Surase ea. Disparu cu el si aparu undeva departe de fete, undeva mai pustiu pe plaja. Aici e bine? E tot plaja! Aceiasi!

Hugue zambi in semn ca da si se lungi peste ea in nisip, sarutand-o cu dorinta.

Laia ii raspunse la saruturi ridicandu-i incet tricoul.

Hugue o ajuta sa se dezbrace, apoi o dezbraca si el pe ea. Continua s-o sarute, muscand-o usor de osul gatului si tinand-o tandru de talie.

Laia il saruta tandru, coborand pe gat si apoi pe piept, plimbandu-si mainile pe corpul lui. Urmara clipe de pasiune si iubire. Dupa ceva vreme apele se mai calmara.

Hugue ramase intins pe nisip si privea senin luna.