Limpede ca marea, sau nu!

Batalia se termina cand Hugue ii arunca sabia lui Isaak si aparu in spatele lui, prinzandu-i sabia si atacandu-l.
-Touche, pussycat! surase Hugue.
Isaak il privi cu coada ochiului si chicoti.

Laia chicoti si ii aplauda:
-Bravo! A fost magnific!

-Mda...zambi amuzat Hugue si dadu mana cu Isaak. Ai fost un partener pe cinste!
-Si tu! surase el. Ti-am zis ca a trecut ceva timp! Oricum stii si singur ca esti bun! Off Laia, ce iubit ti-ai tras! se apropie Isaak de ea.
Hugue tacu si il privi chioras.

Laia surase si il imbratisa strans pe Abel:
- OFff...mi-era dor de Abel ce-l vechi! Ii dadu ea drumul.

-Adica? o privi confuz si analiza colierul fetei. Vad ca ti l-a adus! Cum e acum?

- Bine, presupun. Mi l-a adus acum putin timp.

Hugue se apropie si el.
-Acum e complet! afirma serios Isaak. Il poti sparge de cate ori e nevoie sa omori un spirit si el se va reface la loc fara nici o problema!
-Super! zambi Hugue.

- Aha...inteleg! Si tata a spus ca este legat la spiritul meu, si nu va putea fii distrus pana cand eu nu mor. Sau cu alte cuvinte foloseste energia mea.

-Mda...Vad ca e in regula!spuse calm Isaak.
-Pleci deja?se mira Hugue.
-Da, am treaba, venisem mai mult pentru colier! Apropo azi ai liber! Ai facut destule saptamana asta!
-Mersi! zambi fericit Hugue.
-Aveti grija de voi! incheie Isaak si disparu.
-Ah, libertate! se bucura Hugue si se intinse pe iarba.

Laia surase si se aseza in fund langa el:
- Mda...

-Mylady...zambi el si o saruta tandru.
Apoi isi ridica parul si isi puse capul pe picioarele ei.
-Daca te doare sa-mi spui!i se adresa pe un ton cald.

-Nu-ti face griji, nu ma doare. Spuse mangaindu-l pe cap.

-Eu ti-am zis! zambi iar si inchise ochii.
Afara incepu sa picure. Era o ploaie calda de vara. Hugue simti stropii si respira degajat, bucurandu-se de ploaie.

Laia privii cerul calma. Trase aer adanc in piept:
- Cat imi place mirosul asta!

Hugue intinse bratul si o lua pe fata de mana. Usor usor adormi pe picioarele ei.

Laia il privii cum doarme si zambii, il mangaie pe cap si privii cerul.

Afara continua sa ploua cald, iar Hugue ramase adormit pe picioarele fetei. Incet incet incepu sa iasa soarele si din indepartare se vedea curcubeul.

-Oau! Exclama ea privind curcubeul.

-Arsh arsh! sari Hugue ca ars si fugi repede in casa.

Laia ramase masca, isi dadu o palma peste fata si se ridica de jos, intra in casa:
- Esti bine? Il intreba ingrijorata. Scuze, imi pare rau, am uitat ca vampirii nu suporta soarele.

-Da sunt bine!schita el un zambet si se tranti in canapea. Nu-i nimic, se mai intampla!

-Imi pare rau...Spuse cu regret. Unde te-a ars soarele? Intreba analizandu-l.

-Nu prea m-a ars, doar m-a fript un pic la talpi! Stai calma, de ce sa-ti para rau? o privi atent pe fata.

-Pentru ca nu mi-am dat seama la timp cand a iesit soarele. Laia se lasa in genunchi in capatul canapelei, ii privii talpile si le pupa delicat.
- Ca sa treaca! Zambi ea.

-Hei! o ridica imediat. De ce imi pupi talpile?Doamne! surase el si o trase in bratele lui.