Limpede ca marea, sau nu!

Intre timp Hugue continua sa se bata cu Dietrich. Capul se lipi la loc si il privea senin pe Hugue.
-Ah, furia asta! Ce-mi place! si intinse mana spre Hugue.
Insa Hugue aparu imediat in spatele lui si il lovi cu piciorul in spate, facandu-l sa scuipe sange. Dietrich cazu in nisip si vru sa-l prinda de picior, dar blondinul ii baga sabia in mana. Vampirul scanci de durere.
-Iesi afara! ii ordona Hugue. Lupta ca un vampir adevarat!

*
-Nu! Vreau sa stiu daca e bine! Nu il pot lasa singur acolo! Daca pateste ceva? Barim il pot vindeca. Spuse agitata si privii in stanga si in dreapta.

-Oare ce tot face? si de ce m-a uitat Lum

Laia aparu pe plaja unde era Aiumy si ceilalti. Venii langa ea si il privii ingrijorata pe Hugue.

-Laia ce se intampla?

-Dietrich, un vampir, se bate cu Hugue. Nu este destul de clar? O intreba fara sa o priveasca.

-Ajung si eu iarasi pe plaja. -Aiumy, nu te uitasem doar ca nu pot cara doua persoane simultan. Dar daca Laia a revenit aici, ei bine, stau si eu si ne vom asuma cateva riscuri stand aici.

-Ce fricoase sunteti, poate are nevoie de ajutor si voi il lasati balta

Laia o privii usor incruntat:
-Nu cred ca eu sunt cea care a fugit, eu tocmai am revenit fiindca eram ingrijorata pentru el. Spuse calma.

Dietrich intinse cealalta mana, dar Hugue ii baga imediat a doua baie in ea.
-Am spus sa iesi! se rasti el.
-Chiar vrei? zambi viclean Dietrich.
Hugue se incrunta si vru sa-i dea o replica, insa inlemni cand se trezi muscat de spiritul vampirului.

Laia inlemni cand il vazu, inghitii in sec. Aparu in spatele lor si il apuca de gat pe Dietrich vrand sa ii scoata coltii din gatul lui Hugue.

Ma apropii de Laia si deschid gura sufland duhoare de usturoi in nasul lui Dietrich. Tocmai mancasem usturoi.

Merg si eu si il lovesc de la spate pe vampir, dupa care il trag pe Hugue deoparte

Dietrich n-avea nici o reactie. Fara nici cel mai mic efort le imobiliza pe fete. Continua sa-l muste pe Hugue, baiatul cazand in genunchi pe nisip.
-Cum ar fi sa mori de propria ta sabie?zambi rautacios Dietrich si ii ridica sabia.
Se uita o clipa la ea si-apoi vru sa-l injunghie pe Hugue, insa nimeri exact in spiritul lui.
-Ce nai..
-Nu-mi omori tu mie fratele!se auzi vocea lui Abel din spatele lui.
Avea iar parul rosu, inconjurat de o aura tot rosie. Apoi prinse spiritul lui Dietrich de gat.

-Abel...Murmura Laia cand il vazu, il privii pe Hugue agitata si reusi sa scape. Venii langa Hugue
-Hugue! Esti bine?

-Gata, Hugue! Se pare ca ti-au prins bine cursurile de actorie! zambi Abel.
Hugue zambi si el si se ridica fara probleme.
-O sa...
-O sa ce?il intrerupe Abel pe Dietrich. Hugue, ai onoarea!
Hugue aproba zambaret din cap si isi ridica cealalta sabie. Ochii i se facu iar mari si rosii, iar lama sabiei lucea. Fara sa mai spuna ceva, ii baga imediat sabia in inima.
-Dar nu poti sa ma...
-E Spectrul Domnului!zambi superior Hugue.
-Laia, colierul! rosti ferm Abel. Sparge-l, acum!

Laia inlemni cand il auzi:
-Ce?! Facu ea ochii mari. Nu! Nu exista o alta cale? Intreba agitata tinand in mana colierul.

-Ce este cu acel colier?

-Nu! Haide odata! se rasti el. Daca nu, Aiumy, sparge-l!
-Nu mai pot tine mult sabia in el!adauga si Hugue.

Iau colierul din mana Laiei si il sparg

Laia incremenii cand Aiumy sparse colierul, incepu sa tremure toata. Privii in gol marea, lacrimile incepura sa i se scurga pe obraji.

-Laia ce e cu tine?

- Nu trebuia sa-l spargi! Lua Laia bucatelele de la colier in mana.

Spiritul lui Dietrich incepu sa se risipeasca. La spargerea colierului, se stranse tot intr-un ciob, apoi se facu praf. Abel picura un strop de sange peste cioburile ramase; colierul se refacu imediat. Apoi reveni la normal cu parul negru. Hugue se calma si el si rasufla usurat.
-Acum am scapat de el!zambi Abel. Insa vor aparea alte probleme!
-Tu esti bine?sari imediat Hugue si o lua in brate pe Laia.

-Am facut ceva rau spargand colierul?