Seara pe balcon

Laia ii privii induiosata fara sa zica nimic.

Zambesc slab si fac un pas de langa copac clatinandu'ma usor.

Hugue sari imediat si o lua in brate.
-Uite! si se taie cu sabia pe brat. Hai, bea! o grabi pe fata.

Laia venii langa ei, o privii ingrijorata pe Misa.

Ii ling usor rana lui Hugue apoi imi ridic capul.
-N'am nimic, spun pe un ton neutru.

-Mai bine te-ai duce si te-ai odihni! Te-am...chinuit destul! spuse precipitat el.

-Mda...oftez usor si dispar apatand in padure, langa lac.
Ma asez pe malul apei, aproape de apa si privesc melancolica luna.

Laia ii puse mana pe umar lui Hugue si il privii usor melancolica.

Hugue privi pierdut in gol.
-Si-acum?i se adresa Laiei pe un ton jos.

- Calmeaza-te! Are nevoie de putin timp. Te superie daca ma duc la ea?

-Nu! Chiar te rog! Stii unde ma gasesti! o saruta scurt si disparu.

Laia disparu si aparu langa Misa, se aseza jos si privii si ea luna.

Nu am nicio reactie.
-Laia....spun pe un ton jos dupa cateva clipe. De ce ai venit?

- M-am gandit sa-ti tin companie. Intoarse capul si ii zambi cald.

-Sa'mi tii companie....repet fara sa o privesc. De ce? intreb sec.

Laia ridica din umeri:
-Nu am vrut sa te las singura....stiu cum este atunci cand esti singura si nimeni nu e langa tine.

-Mersi....spun in soapta privind in continuare luna.

Laia zambii usor:
-Este frumoasa asa-i?

-Tot timpul mi'a placut luna.... stii....imi pare rau, ca te'ai taiat si v'ati certat din cauza mea....nu trebuia sa intervii....

-Nu mai spune prostii! Nu aveam de gand sa-l las sa te omoare! M-am taiat, dar m-am vindecat la loc. Zambi ea.

Oftez lung si ametesc usor, inchid ochii si ma intind pe iarba.

Laia o privii apoi privii luna:
-Ai pierdut mult sange? Daca vrei, poti bea din al meu. Spuse calma.

-Nu'i nevoie...spun obosita fara sa deschid ochii.

-Sigur?O intreba incet intorcandu-si capul, o privii. Dormi, eu voi fi aici! Ii spuse pe un ton cald.

-Sigur....spun abia soptit.