Seara pe balcon

-Bine. Laia o urma in liniste. Isi ridica bluza la spate, si baga pumnalul cu grija un pic in pantaloni, lasa bluza iar pumnalul nici nu se mai cunostea.
-decat sa merg cu el in mana... Surase ea. Nici macar nu se simte.... ce fel de pumnal e asta mai exact?

-Mostenire de familie, e...sa spunem special. Isi cunoaste si asculta posesorul. Tu n'ai cum sa te tai in el, decat daca vrei si nimeni nu'l poate folosi importiva ta atata timp cat nu i l'ai oferit de buna voie persoanei respectiva. E in familia mea de generatii, mi l'a dat taica'miu cand eram mica, pentru ca sunt primul copil....Am ajuns, arat spre o cladire.
https://2img.net/h/i191.photobucket.com/albums/z275/cat_in_anbum/2005%20-%20Castles%20of%20Loire%20France/1150.jpg
-Orice ar fi, stai calma, daca te intreaba ceva, ai grija sa nu'i jignesti in niciun fel sunt foarte sensibili....si daca iti spun sa pleci, pleci ai inteles? Nu pot sa lupt cu taica'miu, ii spun serioasa.

- Am inteles, dar prin plecat, te referi plecat inapoi acasa sau plecat afara din casa asta?

-Plecat cat mai departe de locul asta, raspund scurt si bocanesc usor in usa.
Usa se deschide si in fata noastra apare apare un vampir mic si chel care se holbaza la noi.
-Nu te mai uita asa la mine si lasa'ma sa intru. Du'te si zile iubitilor tai stapani ca am venit, spun rece si il imping din usa.
-Da stapana, raspunde piticul si dispare.
-Casa dulce casa....privesc dezgustata camera. Aseaza'te....ii arat canapeau. Fotoliul e a lui taica'miu, nimeni n'are voie sa stea acolo. Nu stiu cum pot sa traiasca cu toate regulile astea...

- Aha.... Laia se aseza pe canapea si privii in jur. E destul de dragut pe aici.

-Cand eram mica iubeam locul asta....spun trista privind portretele de pe pereti.
Dupa cateva minute in mijlocul camerei apar 2 vampiri, ma intorc imediat spre ei.
-Mama ( https://2img.net/h/i423.photobucket.com/albums/pp316/Sonnacchia/Anime%20girls%20and%20boys/SuccubusWP-1.jpg ), tata ( https://2img.net/h/i186.photobucket.com/albums/x124/angelheartsakura/Vampire%20Knight/Rido%20Kuran/45f709ebd23f1cb3ae85644959dff0a6122.jpg )... Nu ne'am vazut de mult, ii privesc rece.
-Fiica pierduta s'a intors acasa, spune barbatul pe un ton taios.
-Si a adus si cina, femeia o priveste pe Laia cu ochii insetati.
-Hai sa terminam o data, eu urasc locul asta si voi nu ma suportati pe mine. Ce vreti? intreb apasat.
-Dar nu ni'o prezinti pe domnisoara? intreaba femeia cu voce foarte dulce. Eu sunt Clarisse si el e sotul meu Leopold, i se adreseaza Laiei pe acelasi ton dulce privind'o vicleana.
-Laso in pace! fac un pas spre Laia.
-Esti in casa noastra, joci dupa regulile noastre! spune taios barbatul si isi baga ghearele in umarul meu. Sa o lasam pe domnisoara sa se prezinte, se intoarce apoi spre Laia.

Laia se ridica, ii puse mana pe rani lui Misa si i le vindeca. Se intoarse catre parintii ei:
-Scuzati-mi nepolitetea, ma numesc Laia Higuchi. Le zambii usor. Incantata de cunostinta!

-Ooo, avem parte de o vindecatoare, spune zambind fals Clarisse si se aseaza langa Laia.
-Si noi suntem incantati, spune cu voce dulce si Leopold apoi se intoarce spre mine. Iti mai dam o sansa, casatoreste'te si intoarce'te acasa... continua cu voce dulce.
-Cu cine? i'o tai imediat.
-Cu Louis...raspunde calm barbatul. Tatal lui e nobil asa ca ar fi bine sa unim familiile.
-De asta l'ai trimis la mine?! De asta l'ai pus sa'mi aminteasca cum m'am culcat cu el?! ochii incep sa mi se inroseasca.
-Si ce ai de gand sa faci? rade batjocoritor vampirul. Sunt tatal tau, nu poti sa ma omori.
Clarisse nu ne baga in seama ci o priveste insistent pe Laia.
-Te'am mai vazut undeva? Imi pari cunoscuta, umbli cu vampiri? intreaba cu acelasi zambet fals.

Laia ascultase discutia dintre ei, isi intoarse privirea catre Clarisse si zambii:
-Da, intr-un fel. Nu stiu...eu nu v-am mai vazut!

Femeia aproba usor din cap.
-Sigurt te'am mai vazut undeva....spune ganditoare.Esti medium, am dreptate? continua sa o studieze. Daca avem vreodata nevoie de un medium, putem apela la tine? intreaba ea zambind vicleana. Nu suntem chiar asa de rai cum sustine ea.
-Nu, nu puteti! Si sunteti chiar mai rai decat sustin eu! Cum ati putut sa'l trimiteti pe nenorocitul ala dupa mine?!
-Ti'am stricat cumva planurile? zambeste acru femeia.
Inghit in sec.
-Oricum nu esti buna de nimic, esti doar o tradatoare ai noroc ca Louis inca mai e dispus sa se uite la tine, cine crezi ca poate sa te iubeasca? surade batjocoritor Leopold.
-Te rog sa scuzi comportamentul lor, ii spune, Laiei, cu politete falsa femeia. Dar numai ea e de vina, ne'a dezonorat mereu familia.

- Nu vreau sa ma bag in probelemele voastre dar..ati putea sa va ganditi si la ce vrea ea! Probabil v-a dezonorat pentru ca mereu o puneati sa faca lucruri care ei nu ii plac, daca ei nu ii plac atunci nu le va face bine. Iar Louis nu este genul de vampir care sa tina la ea si sa aibe grija de ea.

-Nu ne intereseaza daca tine sau nu la ea, totul e doar o afacere, incepe femeia sa rada.
-Trebuie sa'ti ia apararea un om, incepe si Leopold sa rada.
-Nu trebuie sa'mi ia nimeni apararea! il prind de gat zgariindu'l.
Barbatul nu se opreste din ras si imi da o palma izbindu'ma de perete.
-Vrei zgarieturi?! Poate ramai fara fetisoara ta inocenta! spune amenintator el privindu' ma cu ochii rosii.
Ma ridic si imi duc mana la obrazul drept care era plin de sange. Clarisse o prinde pe Laia de mana.
-Nu poti s'o vindeci, daca o raneste el, nimeni nu poate s'o vindece, surade femeia multumita. Tie n'o sati facem nimic, te invarti pe langa vampiri puternici, dar sa nu te gandesti sa intervii... E o problema de familie, o strange pe Laia de incheietura.

-Am incercat sa fiu draguta dar vad ca nu merge.... am vindecat rani mai grave decat ranile voastre! Spuse Laia privind-o serioasa.Este fiica voastra! Cum puteti sa o loviti si sa o faceti sa sufere cu atata usurinta? Voua va place sa fiti chinuiti asa? Nimanui sa nu-i pese de ce vreti si doar sa va foloseasca?

-Laia....nu te baga...spun privind'o pe fata. Si tu, ma intorc spre Leopold, ce vrei?! Nu ma casatoresc cu el! Nu fac nimic din ce vreti voi!
-Si unde ai de gand sa te duci? continua barbatul sa rada. Esti un monstru, distrugi tot...
-Da sunt! Sunt un monstru si distrug tot ce ating! Stiu nu trebuie sa mi'o mai spuna nimeni! Dar tu, tu m'ai creat, din cauza ta sunt asa! Si tu esti un monstru! Si orice distrug eu, ai si tu o parte din vina! strig isterica.
Leopold ma prinde de gat, sangele incepe sa curga imediat.
-Vrei sa ma omori?! Hai, fa'o! Crezi ca mai am ceva de pierdut?! il privesc cu ura.
-Nu te omor, esti copilul meu, imi apartii! N'o sa fii niciodata fericita, n'am sa te las! O sa te chinui pana faci ce vreau eu! spune el bagandu'si ghearele si mai adanc in gatul meu.

-Nu! Nu ii faceti rau! Este fiica voastra! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum vreti ca voi sa fiti fericiti daca va folositi de ea? Daca va folositi de ea, fara sa fie fericita este ca si cum v-ati face-o voua insuti! Daca ea nu este fericita, nici voi nu veti fii!

-Noi suntem foarte fericiti! spune vioaie femeia.
Leopold imi da drumul la gat si cad in genunchi.
-Pleaca! spune superior. De data asta scapi usor, dar o sa vin dupa tine, zambeste sadic si se intoarce spre Clarisse. O ia pe femeie de mana si dispar amandoi.
Imi ridic capul si o privesc pe Laia.
-N'a fost o idee buna sa te iau cu bine....la ce m'am gandit cand am acceptat...spun cu regret.

Laia venii langa ea:
-Nu vorbi! Facu ca in jurul ei sa apara aura albatra, o atinse pe Misa si aparu si in jurul ei. Dupa mai putin de un minut ii vindeca toate ranile. Facu ca aura sa dispara.
- Eu sunt bine, acum si tu, ma refer fizic.

-Nu...uite.
Imi ating usor obrazul si sangele incepe sa curga din nou.
-Nu poti sa ma vindeci, daca ma ranestete el dureaza pana se vindeca. De ce nu ma omoara?! Ce mai vrea de la mine? Nu poate sa faca macar ceva pentru mine in toata viata lui?! spun privind'o obosita. Poate...pana la urma fac ce vor ei....am obosit sa ma mai opun....pentru ce....

- Misa! Laia se dadu in spate si o privii induiosata. Cum adica pentru ce? Pentru Abel! M-am abtinut sa-ti spun asta pana acum, dar nu cred ca tie nu ti-a pasat de el, si lui i-a pasat mai mult decat crezi! Haide! Trebuie sa facem ceva cu rana asta inainte sa-ti curga prea mult sange.

-Da'le dracu' de rani! Nu'mi pasa cat sange imi curge!...oricum nu mai are ce sa curga....Si da, am tinut la el, l'am iubit de fapt inca o mai fac dar ce rost are? Nu pot decat sa'l fac si mai mult sa sufere! Cum ar putea sa ma ierte?! Nici eu nu m'as ierta.... privesc obosita si pierduta podeaua.

- Dragostea adevarata iarta orice! Nu mai pierde timpul gandindu-te daca te va ierta sau nu! Fa ceva acum inainte sa fie prea tarziu! Dovedeste-i ca-l iubesti! Nu sta degeaba! Tu poti face ceva! Indiferent ca nu stii ce sa zici, zii ce simti! Nu poti trai toata viata gandindu-te daca te va ierta sau nu! Explica-i situatia, explicai de ce ai reactionat asa, de ce te-ai comportat asa, de ce nu ai acceptat inelele. Spune-i tot ce ai pe inima! Atunci veti decide daca intr-adevar te va ierta sau nu.

-Laia...
Ma ridic clatinandu'ma apoi imi rup fusta si imi infasor bucata de material in jurul gatului ca sa opresc sangerarea.
-Hai sa plecam...inainte sa se adune toti fratii si surorile mele....

Laia o aproba din cap, o lua de mana. Disparu de acolo si aparu la Laia acasa:
- Te-as fi dus la tine, dar daca te-ar vedea Lina in starea...nu e cel mai bine. Ia un loc! Se duse pana la baie, se intoarse cu doua pansamente. Ii dadu la o parte bucata de fusta si ii infasura in jurul gatului pansament.

-Si Lina s'ar bucura....oftez si ma asez pe canapea. N'am plecat de acolo pentru ca m'ai convins...dar nu vreau sa mor in casa aia....

Laia o privii usor neincrezatoare de vorbele ei:
- Inceteaza sa spui ca vei muri fiindca nu o vei face! Spuse pe un ton hotarat si se aseza langa ea. Nu incercam sa te conving, ci sa iti deschid ochii, sa nu faci o greseala pe care pe urma o poti regreta.