Seara pe balcon

-Ce stiu eu? raspunse aspru el. Ma rog, atunci te las! se intoarse pe calcai si pleca spre casa Laiei.

Laia inca dormea pe canapea cu lumina aprinsa.

Hugue intra usor in apartamentul fetei pe geam. O cauta incet si o gasi pe canapea. Cand o vazu, zambi usor. Se apropie de ea si o saruta gingas pe umar. Stinse lumina si se aseza in fund langa canapea, privind-o cum doarme.

Laia continua sa doarma linistita.

Hugue isi rezema capul de canapea si o lua usor de mana.

Laia il simtii si deschise ochii, fiind somnoroasa si intuneric in camera, nu il recunoscu. Se ridica in fund si isi duse mana la pumnal vrand sal scoata insa se oprii imediat cand il recunoscu:
- Hugue... scuze, m-ai speriat...

Hugue facu ochii mari cand vazu pumnalul.
-Scuze, n-am vrut! inghiti el in sec.

off: saracul:))))

off: mda... apai cum fusese langa vampiri care o amenintasera...
on:
Laia il imbratisa imediat:
- Imi pare rau, n-am vrut... doar ca m-ai speriat fiind intuneric nu te-am recunoscut, am crezut ca o fii vreunul din parintii lui Misa.

-Ce?! exclama surprins. Parintii Misei...Nu, eu ti-am stins lumina mai devreme! Te-am gasit dormind si am vrut sa te las! o stranse cald la pieptul lui.

- da, dar cum eu dormeam si n-am stiut te-am confundat. Scuze. Spuse cu regret.

-Stai calma, te inteleg! Ce-ai vrut sa spui cu parintii Misei? o intreba curios.

- Apai am fost cu Misa la ea acasa sa rezolve niste treburi si lucrurile nu prea au iesit asa cum trebuie iar Misa a ajuns ranita. Ofta ea.

-Deci d-asta nu te-am gasit seara acasa! Venisem dupa miezul noptii la tine ca nu stiam ce faci si nu te-am gasit! Si m-am ingrijorat! spuse hotarat el. Si de ce ai fost la ea? Singura nu putea?

-Pentru ca vroia sa se sinucida! Spuse ea serioasa. Nu am vrut sa o las faca asta.

-De ce?exclama stupefiat Hugue.

- S-a saturat de lumea asta, nu poate sa faca nimic din ce vrea. Parintii ei sunt niste egoisti care vor sa o casatoreasca cu Louis ca sa faca avere, l-a gasit pe Abel si s-a despartit de el. Acum prietenii lui Abel o judeca si o inlatura.... s-a saturat de toate astea!

Hugue se simti oarecum prost si lasa privirea in jos.
-Acela sunt eu! murmura el. Dar si el e bogat....

- Nu doar tu! Scuze... nu am vrut sa te jignesc... doar ca... Ofta ea. Inteleg cum se simte si am vrut sa o ajut.

-Mda...schita el un zambet. Cine altcineva sa mai ia de ea?

Laia il privii intristata:
- Nu te judec fiindca si eu as face la fel, dar am vazut in ochii ei cum se simte... si mi-am amintit de sentimentul pe care il are ea... nu as putea sa o judec sau sa ii zic de ce s-a despartit de Abel. Poate ca Abel e trist din cauza asta dar.... nu o sa o cert de ce s-a despartit de el.

Apar in camera Laiei, l;anga ferestra.
-Am uitat pumnalul, spun sec.

- Misa! Tresari ea si o privii. Scoase pumnalul de la spate si se ridica, se aproprie de ea si i-l dadu. Multumesc pentru el! Zambi usor ea.

-Pentru nimic, iau pumnalul si incep sa ma joc cu el. N'am vrut sa te trezesc mai devreme.... si scuze pentru deranj n'o sa se mai intample, spun pe un ton neutru.

- Nu m-ai deranjat. Zambi ea.

Hugue o privi neutru pe Misa.
-Imi pare rau...murmura el. Dar sa stii ca si tu gresesti! Si chiar mult!