Laia´s room

Dupa ce manca, Hugue se ridica si arunca farfuria cu tot cu furculita la gunoi.

Laia chicoti amuzata:
-De ce mereu le arunci? Daca erau de unica folosinta mai ziceam.... dar asa...

-Si ce sa fac cu ele? intreba senin.

-Si ce faci fara ele?

-Cand am nevoie imi iau pur si simplu! raspunse senin.

Laia clatina din cap:
- Lenea asta... Surase ea si termina de mancat, se ridica si spala farfuria si furculita.
- Si sa nu te aud! Le puse inapoi in dulap.

Hugue chicoti cand o vazu si nu mai spuse nimic.

Laia surase:
- Mda... Mersi pentru masa!

-Pentru nimic! zambi el senin.

Laia zambii si il saruta scurt.

Hugue o saruta si el, dar mai lung. Deodata auzi o cazatura.
-Ce naiba?tresari si fugi repede din bucatarie.
Cand ajunse in sufragerie, observa ca un cavaler din capatul scarilor era jos.
-O-ok...Cum a caz...dar n-apuca sa termine ca se rasturna si celalalt exact peste Hugue.

Laia iesi din bucatarie si venii in sufragerie:
-Hugue! Tresari ea si se grabi sa dea la o parte cavalerul:
- Dar stiu ca sunt grei, din ce sunt facuti?Plumb? Reusi sa il dea la o parte:
- Esti bine?

-Ah! scrasni el din dinti si isi puse mana pe burta. Cred ca da, habar .... Da-te! sari peste ea si in momentul acela toate sabiile de sus incepu sa zboare prin incapere. Ce naiba se intampla?

Laia privii sabile:
-Nu stiu.... tu esti bine? Ce te doare?

-Da! spuse Hugue si vru sa se ridice. Sunt...insa chiar atunci o sabie ii patrunse in stomac....bine! facu el ochii mari.
O scoase si cazu intins pe spate.

Laia facu ochii mari, se ridica si se aproprie de el:
-Esti bine? Se va vindeca singura? Intreba ingrijorata.

-Nu stiu, dar....si se intoarse imediat peste fata, fiind strapuns de alta sabie.
Ochii i se inrosii si incepu sa-i curga sange pe gura.

Laia incremeni cand il vazu. Pupila i se micsora, incepu sa planga. Disparu cu el si aparu in curte. Incerca sa se calmeze. Se ridica si ii scoase imediat sabia din spate. Il intinse cu grija, in jurul ei aparu aura albastra, il atinse si aparu si in jurul lui vindecandu-i ranile.

-Fugi! Fugi de-aici! ii spuse precipitat Hugue.
Dar cateva pumnale zbura catre fata.
-Laia! se ridica imediat el si o lua in brate, pumnalele intrand in trupul lui ca niste sulite.

Laia il privii ingrozita, o bufni plansul:
-Nu te las singur! Spuse hotarata, disparu cu el si aparu pe campia aceea plina de iarba, soarele se ascundea dupa nori. Se grabi si ii scoase pumnalele din spate. Incerca sa se concentreze printre lacrimi, facu acelasi lucru din nou insa incerca mai repede. Inchise ochii repetandu-si sa se grabeasca. Ranile incepura sa i se vindece insa mai repede.

-Ma descurc! Nu mor asa repede! spuse rar si zambi usor. Pleaca si adu-l pe Isaak! Te rog! Ceva e in casa aia! Du-ma inapoi! o implora el.

Laia ii termina de vindecat ranile:
-Doar nu ma credeai nebuna sa te duc inapoi fara sa-ti vindec ranile?! Se sterse la ochii si facu ca aura sa dispara. Aparu cu el inapoi in curtea lui.
- Eu ma duc dupa Isaak! Ai grija ce faci! Ii spuse serioasa si il saruta scurt. Disparu si aparu acasa la Abel.

Hugue intra inapoi in casa. Cum inchise usa, se auzi niste urlete din casa si unii trecatori incremeni.
Abel nu era acasa la el.

-Abel! Abel! Unde esti? Laia il cauta prin casa. Firar! Nu e aici! Laia disparu si aparu acasa la Hugue:
- Abel nu era acasa!

Hugue era lipit de perete si un cavaler era peste el, cu sabia direct in piept.
-Ce? exclama el, incercand sa se uite spre fata.