Laia´s room

-Nu te uita la mine! Fii atent la lupta! Ii striga ea privindu-l ingrijorata.

In clipa aceea candelabrul se clatina si se desprinse.
-Laia! se incrunta Hugue.
Impinse cu putere cavalerul si sari imediat in fata fetei, candelabrul cazand peste el.
Scrasni din dinti si dadu cu putere cu pumnul in podea.

-Hugue...Murmura ea speriata. Incerca sa dea candelabrul la o parte. Pe mine ma cauta nu? Firar! Nu ar fi trebuit sa revin. Dadu candelabrul la o parte.

-Hugue! aparu Isaak. Ce se intampla?
-Nu stiu! incerca el sa se ridice.
-Slava cerului, ce ai patit? facu Isaak ochii mari cand il vazu cum arata.
-Lasa-ma pe mine! Vezi ce....Laia! tresari el cand vazu cutitele plutind deasupra ei.
Aparu imediat langa ea si o lua in brate. Toate cutitele cazu la cativa milimetri de ei.
-Esti bine?o intreba tremurat Hugue.

Laia facu ochii mari, inghitii in sec. Il imbratisa strans:
-Eu sunt. Tu?

-D-da!raspunse precipitat.
Lui Isaak i se innegri ochii si privi atent prin casa.
-Am gasit!si disparu.
-Ce?striga Hugue. Iubito...o privi slabit, incercand sa stea in picioare.

Laia il intinse pe podea:
-Nu vorbi! Il sfatui ea si facu acelasi lucru sa ii vindece ranile.

-Uite! aparu Isaak cu un spirit in mana.
Hugue facu ochii mari si se ridica imediat. Dar incepu sa se simta ametit.
-Nu ma simt prea...si cazu pe podea.
-Hugue! tresari Isaak. Cine esti?se rasti el.

Laia il zgudui usor pe Hugue:
-Iubitule! Esti bine? Firar! Laia trase aer adanc in piept, ii vindeca ranile lui Hugue. Se ridica de jos si privii atenta spiritul:
- Cine esti si ce vrei?

-Sange...murmura Hugue. Am nevoie de sange!
-Stie el! raspunse rautacios spiritul. Trebuia sa plateasca ca ma inseala!
-Irene! se incrunta Isaak. Parca murisei!
-Da, dar am ajuns acolo unde ma asteptam! Si ce sa vezi,se pare ca nu sunt singura care il vrea mort, am ajutoare!
-Ai...murmura Isaak. Laia, colierul!

Laia scoas colierul si in momentul urmator il sparse. Dupa ce colierul se refacu Laia se lasa in genunchi langa Hugue, ii intinse incheietura:
-Ia! Bea!

-Nu poti sa ma...Ce?!exclama spiritul si fu absorbit de un ciob al colierului.
Apoi se transforma in pulbere de praf.
-Asa iti trebuie! zambi viclean Isaak.
Veni langa Hugue si o apuca pe Laia de incheietura, vindecandu-i rana.
-Mai intai vindeca-l de tot! Apoi ii dam sa bea! Tu, calmeaza-te! il privi serios pe Hugue.

-Bine. Spuse ea usor agitata, incerca sa se calmeze. In jurul ei aparu aura albastra, il atinse cu un deget pe Hugue si aparu si in jurul lui. Ranile incepura sa se vindece, dupa putin timp acestea nici nu se mai cunosteau. Laia isi retrase mana si facu ca aura sa dispara.

Dupa ce-i vindeca ranile, Isaak se taie la incheietura si ii dadu sa bea. Hugue savura sangele si incepu sa-si revina.
-Mersi! spuse el incet.
-Hugue, vrei sa te fac krusnic? il privi serios Isaak.
-Nu! raspunde imediat.
-Dar poti sa...
-Nu-mi pasa! Ca sa pot face ce faci tu, tot am nevoie de energie si spre deosebire de tine, imi pot procura energia din mai multe, stii bine!
-Fie! spuse neutru Isaak.
Se ridica si ii dadu colierul Laiei.
-Poftim! Aveti grija!

-Ai a facut asta nu? Intreba punandu-si colierul la gat.

-Nu stiu, dar nu-l lasa sa plece undeva! Are nevoie de odihna! Tu esti bine? vad ca fizic n-ai nici cea mai mica zgarietura, avand in vedere ce bodyguard ai! surase Isaak.

-Eu sunt bine! Spuse pe un ton neutru. Ea a fost, nu era nimeni altcineva care sa-l urasca pe Hugue, doar Ai fiindca eu m-am despartit de Ren iar acum stau cu Hugue.

-Hmm...Spiritul care tocmai l-am omorat era a lui Irene! spuse ganditor Isaak.
Hugue ii privi atent pe cei doi.

- Mda... am auzit si am vazut-o. Dar cu gura ei a spus ca a ajuns in Iad si ca a mai gasit pe cineva care il uraste pe Hugue. La naiba! Face asta din nou! Ofta ea.

-Cine si ce face din nou? intreba curios Isaak.

-Ai! Cand am inceput sa ies cu Ren, a inceput sa il raneasca ca sa se desparta de mine. Iar acum ca sunt cu Hugue il raneste probabil cu acelasi scop. Stie ca chiar daca el nu s-ar desparti de mine, eu as suferi prin simplul fapt sa-l vad ranit. Si as fi tentata sa ma despart de el ca sa fie bine.

-Ce?! facu ochii mari Isaak. Asta nu ramane asa! Inca o data, aveti grija! incheie el si disparu.
Hugue se ridica in sfarsit si vazu ca toate erau la locul lor.
-Ma duc sa...sa-mi caut ceva sa mananc! se scuza el si deschise usa de-afara.

Laia se ridica si il prinse imediat de mana:
- unde te duci? Nu esti in stare sa te duci sa vanezi.

-Dar trebuie! Oricat ma ajuta Isaak, nu ma refac in totalitate! Ca si cum ai manca ceva pe drum ca sa-ti potolesti foamea pana acasa! Stii si tu! Intelege-ma, am nevoie de sange! o privi cu ochii rugatori.

-Atunci bea! Isi dadu ea la o parte parul de la gat. Nu te pot lasa sa te duci afara, acum!