Laia´s room

-Ce-mi oferi tu nu-mi ajunge! spuse serios el. Imi trebuie mai mult! Nu pot sa te sec de sange!

Laia ofta:
-Bine, dar promite-mi ca vei avea grija!

-Desigur! zambi el si o saruta scurt.
-Laia! aparu Ren langa ei. Poftim! si ii intinse un dosar. Da-i asta tatalui tau! E de la laborator, stie el! spuse pe un ton jos. Buna! il privi scurt pe Hugue.
-Buna! raspunse sec el.

-Bine, i-l voi da! Raspunse ea privindu-i pe amandoi.

-Mersi! zambi usor Ren si disparu.
-Da chiar! tresari Hugue. De ce nu-l rogi pe tatal tau sa-mi faca rost de ceva proaspat, daca nu vrei sa plec eu, cu toate ca ma descurc, dar ma rog! Ce zici? o privi senin pe fata.

- S-a facut! Ii zic! revin imediat! Sa nu pleci nicaieri! Laia disparu, aparu la laboratorul tatalui sau.

-Ok! raspunse senin si se aseza in fund pe pragul usii.

Dupa cateva minute Laia aparu cu doua sticle in mana:
-Poftim! Tata a spus ca e proaspat, il vanase pentru el dar a spus ca va prinde el altul. Zambi ea si ii dadu sticlele.

Hugue era proptit de usa. Avea ochii inchisi si nu reactiona deloc.

-Iubitule! Lasa sticlele langa el si se lasa pe vine, il zgaltaii usor. Te simti bine? Intreba devenind usor agitata.

-Huh, ce? tresari el. A, tu erai...o privi senin dar si slabit.
Ochii ii erau rosii, dar usor palizi.

Laia desfacu o sticla si i-o intinse:
-Poftim, e proaspat!

-Mersi! zambi el usor si lua sticla.
Dupa ce bau, vru sa se ridice, insa se dezechilibra si cazu cu spatele pe pragul usii.
-Ah! scrasni el din dinti.

-Stai asa! Laia disparu cu el si aparu intr-o camera de la etaj. Il ajuta sa se puna in pat si il inveli:
-Acum dormi! Ai nevoie de odihna! Il saruta pe frunte. Multumesc!

-Pentru? spuse printre dinti si vru sa se ridice, dar nu se putea misca. La naiba! dadu cu pumnul puternic in pat.

-Hugue! Calmeaza-te! Daca te agiti asa nu rezolvi nimic, te vei simtii mai bine daca te odihnesti un pic. Ii spuse pe un ton cald.

-Nu pot...nu...se agita el. Simt o durere groaznica in tot trupul si...ah! se vaita el.

Laia facu ochii mari cand il auzi:
- Stai asa! Ma duc sa-l chem pe Abel! Nu te misca! Laia aparu la Abel acasa.
- Abel! Esti aici?

Abel aparu imediat langa ea.
-Ce e?

-Nu stiu ce are Hugue, este agitat si spunea ca simte o durere in tot corpul.

-Hai sa mergem! o lua de mana pe Laia si aparu langa Hugue.
Hugue era transpirat tot.
-Hugue! tresari Isaak si veni langa el. Ce ai, ce simti?
-Durere, intepaturi...Nu ma pot...si incerca sa se ridice, dar nu putea.
-Ce naiba ai mai facut?
-Am cazut! raspunse incet.
-Cum, unde, cand?
-Pe prag, cu spatele!
Isaak facu ochii mari si il analiza atent.
-Prostule, ti-ai rupt coloana! Laia, poti sa-l vindeci?

-Da! Se aproprie de el, in jurul ei aparu aura albastra. Am nevoie sa-l intorci! Daca si-a rupt coloana trebuie sa-i pun osul sa stea drept, altfel i-l vindec prost.

-Bine! spuse ferm Isaak si il intoarse pe Hugue.
Hugue dadu iar cu pumnul in pat.
-Gata, calmeaza-te! il sfatui Isaak.

Laia trecu cu doua degete peste coloana lui, se opri la jumatate apoi continua in jos:
- Am gasit unde este! Asta va durea! Ridica mana pana la mijlocul coloanei si impreuna cu cealalta mana puse oasele drepte. Continua sa tina mana acolo, aura refacandu-i osul.

Isaak il tinu de maini ca sa nu se mai miste. Hugue insa era foarte agitat.