Intalnirea

Imi las capul pe pieptul lui suspinand usor.

-Si...isi aduna el cuvintele....cum o sa fie de acum incolo?

-Oricum vrei tu...spun in soapta ridicandu'mi usor capul.

-Oare? Nu ma pune pe mine sa hotarasc, nu eu am gresit....spuse cu amaraciune.

-N'o sa se mai intample....spun in soapta privindu'l abatuta.

-Fie...Iti mai dau o sansa! spuse oftand. Dar nu mai astepta totul de la mine!

-Multumesc...schitez un zambet slab apoi il sarut nesigura.

Abel insa nu avu nici o reactie si ramase la fel de serios.

Ma retrag cativa pasi si'mi las privirea in jos, privind din nou pistolul pe care il tineam in mana.

Abel nu spuse nimic, doar o privi cu atentie pe fata.

-De ce ma studiezi asa? intreb fara sa'mi ridic privirea.

-Ma gandeam...spuse neutru Abel. Cat de mult ma iubesti? Si daca este cum cred eu ca o sa raspunzi, atunci de ce mi-ai mai facut asta? Ti-am gresit eu cu ceva? Sau....inghiti el in sec...a fost o greseala ca te-am iubit prea mult si te-am rasfatat? o privi pierdut pe fata.

-Nu stiu cat de mult te iubesc, iubirea nu se poate masura. Si da, a fost o greseala, ti'am spus de la inceput ca e. N'am vrut sa se intample....n'am vrut sa ajungem aici....Dar nu te'am inselat... m'am apropiat prea mult de ei si am lasat sa se inteleaga altceva....dar nu te'am folosit....imi pare rau.... si inteleg daca nu poti sa ma ierti....dar as face orice doar ca sa te vad zambind din nou....
Lacrimile incep sa'mi curga din nou pe obraji.
-Imi pare rau....spun suspinand.

-Mi-ai spus de la inceput si totusi ai stat cu mine! replica melancolic. Daca intr-adevar imi erai devotata, atunci te-ai fi purtat ca atare! Si de ce ai vrea sa ma vezi zambind din nou? Cu ce te ajuta asta? Vorbele sunt simple vorbe....inghiti el in sec....faptele conteaza mai mult!

Il privesc printre lacrimi, suspinand fara sa raspund.

Abel se apropie usor de fata si ii ridica.
-Deci? Ce vrei de la viata? o intreba sec si o privi rece.

-Vreau sa fii fericit...cu sau fara mine....
Suspin usor si imi sterg lacrimile.

-De ce? o intreba ca si cum ar fi picat cerul pe el.

-Pentru ca sunt o proasta si te'am facut sa suferi si nu meriti asa ceva! Vreau sa fii fericit si sa ai o viata lunga si frumoasa!
Ma dau un pas in spate si imi las privirea in jos incercand sa'mi inghit lacrimile.

-Niciodata n-am meritat nimic! Am stiut dintotdeauna ca o sa am o viata blestemata! replica imediat. Daca asta e decizia ta, atunci n-o sa te incurc! ofta el si se intoarse cu spatele la ea. Nu regret ca te-am cunoscut, sa stii! Ai fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata! incheie abatut si se indeparta de ea.

Il privesc pierduta si imi musc buza.
-Uhm....incep dar ma opresc si apar in fata lui sarutandu'l lung.

Abel ii raspunse nesigur la sarut.
-Asta pentru ce-a mai fost? o privi neutru pe fata. Chiar vrei sa ma omori de tot sau ce?

Ma dau cativa pasi inapoi si imi las privirea in jos.
-Eu...eu...imi pare rau.....
Ma intorc brusc si pornesc cu pasi mari printre copaci.

-Si-atunci ce ai de gand? striga la ea. Nu mi-ai spus nimic concret! Nu m-ai lamurit cu nimic! Observ ca vrei sa ne vedem de vietile noastre separat. Asta vrei? Pe bune, ce-ai gand?

Ma opresc dar nu ma intorc.
-Poti sa ma ierti? intreb pe un ton neutru privindu'mi inelul de pe deget.