Plimbare sub luna plina

-Ce sa faci? o intreba confuz.

Laia dadu ochii peste cap:
-Nimic. Asadar....ce mai faceti? Ce e cu voi pe aici? Adica vreau sa zic cu tine, Tsubaki, ca Hugue deja a zis.

-Nu ma lua pe mine cu nimic! ii spuse ferm. Spune! Stiu ca ai ceva! Spune-mi ce te-a deranjat ca sa stiu sa nu mai fac!

- Ok! Daca ii spuneam eu unui baiat ca e frumos ai fi luat-o razna. Gresesc? Oricum, nu mai conteaza, nu m-am suparat.

-Depinde cum o spui! Si eu m-am referit la caracteristicile unei zane! ii explica calm el. Ma rog, daca spui ca nu te-ai suparat....o privi si o saruta scurt...cel putin asa sper!

Tsubaki isi duse mana dreapta prin parul ei albastru.
-Pai...ma plimbam...imi place linistea noptii,spuse fata zambindu-i Laiei.Apropo,Hugue,nu-i nimic;nu erai tu cand m-ai atacat.

-Dar nu te-am atacat! tresari el. Doar am omorat un vampir in fata ta si stiu ca nu sunt frumoase scenele astea si d-asta mi-am cerut scuze!

-Nu m-am suparat! Ii spuse lui Hugue zambind usor, o privii pe Tsubaki:
-Ai grija, te-ar putea ataca vampirii.

-Okey,aveti dreptate,nu sunt frumoase scenele acelea si de acum incolo o sa am grija sa nu ma atace nimeni.

-Asa vezi! zambi Hugue.

Laia zambii usor si ii privii senina. Cauta prin buzunar o batista. O gasi si incepu sa il stearga cu grija pe Hugue:
-Ar trebui sa ai mai multa grija cu sangele lor.