Plimbare la miezul noptii

-Ai grija! o atentiona Hugue pe fata si se retrase usor de langa ei.

-Voi avea. Zambi ea si se aproprie de Ren, se lasa pe vine si incepu sa caute si ea ghinde.

Ren o privi cu coada ochiului pe fata.
-Pentru testoase?o intreba sec.

-Nu! Pentru tine! Adica pentru veverita! Spuse calma culegand ghinde.

-Nu-i nevoie! se ridica el. Am luat destule! zambi usor. Sa stii ca poti hrani si testoasele cu ele, dar trebuie sa le pisezi! spuse pe un ton jos.

-Aha... nu am stiut! Am sa strang cateva si pentru ele. Au mai crescut putin, sunt foarte dragute. Daca vrei sa treci si sa le vezi, poti oricand.

-Imi imaginez....schita el un zambet. Ai grija de ele! si dadu sa plece.

Laia il prinse de mana oprindu-l, isi retrase mana incet:
-Imi pare rau....stiu ca ceea ce am facut te-a ranit profund.... dar nu vreau sa te vad asa!

-Eu....incerca el sa-si adune cuvintele.
Insa in clipa urmatoare scapa ghindele si o saruta.

Laia fu surprinsa de reactia lui, facu ochii mari . Nu stia ce sa faca, scapa si ea ghindele din maini. Se dadu in spate si privii intr-o parte:
- Imi pare rau.... nu pot... Spuse pe un ton jos.

-Nu ma mai iubesti? ii intoarse el privirea.

Laia incerca sa-si adune cuvintele, inghitii in sec si privii in jos:
- In adanc.... da. Spuse pe acelasi ton. Am incercat sa te uit, dar nu mi-a reusit complet, imi reusise cat de cat pana cand aparusei in dimineata aceea....

-Inteleg....murmura el. Imi pare rau pentru tot! Hai s-o luam de la capat! Promit ca o sa fiu atent! adauga hotarat.

-Nu pot.... acum sunt cu Hugue si chiar tin la el. Spuse pe acelasi ton. Imi pare rau... probabil te-am ranit fiindca am stat acum cu tine, dar pur si simplu nu vreau sa te mai vad asa daramat, as vrea sa te vad zambind la fel cum o faceai inainte, chiar daca e greu....

-Nu poti sau nu vrei? o privi usor nostalgic.

-Amandoua. Spuse Laia si il privii. Asculta, eu iti voi fi mereu alaturi cand vei avea nevoie de mine!Spuse hotarata. Dar de schimbat ce am facut nu putem schimba si nici nu putem da inapoi. Nu este ca si cum m-ai pierdut complet, eu ma voi ingrijora mereu pentru tine si nu o sa te uit, oricat m-as mintii pe mine. Dar lucrurile nu or sa fie la fel cum erau cand eram impreuna. Spuse pe un ton jos.

-Nu nu nu! Nu vreau asa! Nu pot fi prieten cu tine dupa cate am petrecut impreuna! Daca nu pot sa te am, asta e...ofta el si disparu.

Laia ofta, inghitii in sec, disparu si aparu langa el:
-De ce nu? Il intreba pe un ton jos.

-Pentru ca nu pot! raspunse scurt el. Ce e asa greu?

Laia nu mai spuse nimic, privii in pamant:
-Inteleg.... eu doar... vroiam cel putin sa ramanem prieteni, oricat de greu ar fi.... dar daca tu nu poti, atunci.... eu nu te oblig. Insa... sa stii ca eu te voi ajuta mereu cand vei avea nevoie. Poate ca o sa fie greu, dar...incearca sa zambesti! Iti sta mai bine asa! Nu vei putea fi mai fericit daca nu o faci! Ii zambii cald, se intoarse pe calcai si se indeparta cu pasi marunti.

-Mersi! schita el un zambet si disparu la locul lui.

Laia privii in urma unde fusese el.
- Imi pare rau.... Murmura ea si inainta.

Hugue aparu in fata ei.
-Esti bine?o privi atent pe fata.

-Da. Zambii usor. Sunt bine.

-Sigur? Nu pari in apele tale! o trase aproape de el.