La piscina

-Si ... isi aduna Naoki cuvintele...acum esti mai bine, Laia?
Hugue il privi atent pe baiat, apoi pe fata.

- In ce sens?Daca te referi la viata imi este destul de bine. Daca te referi de acum, da...sunt mai bine.

-Ma refeream de-acum! schita Naoki un zambet.
-Te asigur ca ii este foarte bine, am eu grija de ea! spuse senin Hugue.
-Inteleg! zambi si Naoki usor.

Laia il privii pe Hugue si zambii usor.

-Si tu, Lum, ce faci? o intreba senin Naoki.

-Pai destul de bine.

Hugue isi termina paharul de vin si il puse pe masa.
-Scuza-ma, Naoki, dar trebuie sa plec! isi ridica el sabia pe umar.
-Nici o problema! se ridica Naoki. Poti veni oricand!
Hugue zambi usor si se uita la Laia.
-Mai stai?

-Nu, mai bine plec si eu. Se ridica si lasa paharul gol pe masa. Multumesc pentru suc Naoki. Zambi ea.

-Imi pare rau ca nu mai stati! spuse sincer Naoki. Sper sa mai veniti! si ii conduse pana la usa.
-Salut! isi lua la revedere Hugue si pleca cu Laia, luand-o de mana.
-Pa, ne mai auzim! striga Naoki, apoi se intoarse la Lum. Si, in rest, ce mai zici?

-Pai imi este foarte cald. Am venit la tine sa petrecem putin timp impreuna. De fapt as vrea sa vad casa ta de vacanta. Banuiesc ca ai si tu vila cu piscina unde sa te relaxezi in intimitate ferit de paparazzi, nu?

-Sincer, nu! Adica am unde sa ma duc, dar nu e casa mea proprie. Este a unor verisori. Cu banii care ii castig am alte treburi de rezolvat! schita el un zambet.

-Si cand le-ai facut ultima data vizita verisorilor tai?

-Acum doua luni! raspunse usor nesigur.

-Ce parere ai daca le-am mai face o vizita si azi? il intreb pe Naoki.

-Nu stiu! Trebuie sa-i sun mai intai!

-Pai suna-i. Spun eu.

-Mda...schita Naoki un zambet.
Apoi se ridica si scoase telefonul. Forma numarul si suna.

-Se pare ca nu raspund, asa-i? Cred ca nu sunt in casa si nu aud telefonul.

Naoki ii facu semn sa taca si vorbi la telefon.

Stateam linistita si tacuta.

Dupa cateva minute, inchise telefonul.
-Nu sunt acasa, sunt plecati! Asa ca din pacate nu putem merge! spuse cu regret Naoki.

-Sa inteleg ca adineauri cand ai vorbit, ai lasat un mesaj la robotul telefonic, asa-i?

-Nu! Am vorbit cu ei la telefon, au si ei mobile! raspunse usor indignat. Dar sunt plecati cu treaba!

-A, aha, acum inteleg. Scuze, dar crezusem ca mobile au doar cei de la oras. nu ma asteptam ca si in mediul rural sa existe mobile. Cred ca am ramas cam in urma cu stirile. Spun eu pe jumatate amuzata.

-Ce?! Verii mei nu stau intr-un mediu rural! Ce-ti veni? Poti sa nu mai tragi tu concluzii aiurea si sa intrebi mai bine? dadu el ochii peste cap si se aseza pe canapea. Ma rog!! Si, ce vrei sa facem? spuse usor indiferent.