In vizita la Abel

Ma plimbam prin padure si ajung pe langa casa lui Abel. Ma opresc fiindca nu il mai vazusem de mult si vroiam sa ii mai fac o vizita.

Acasa la el era o liniste solemna. In jurul ei erau numai candele negre cu lumanarii rosii....ca si cum ar fi fost o atmosfera de inmormantare.
Abel tocmai iesi din padure. Tot imbracat in negru, ochii negri si reci si chipul foarte alb ca varul. Numai coltii ii erau rosii.
-Lum....rosti incet si o privi neutru pe fata.

Laia aparu langa casa lui Abel, ii vazu pe Lum si pe Abel:
-Buna! Le zambi ea.Ce faceti?

-Laia....rosti iar incet. Bine! si pluti usor pana la fete. Voi?

Laia il privii usor trista, ii zambii cald:
- Am trecut sa vad ce mai faci.

-Si eu am trecut la fel doar sa vad ce mai faci. Ii spun lui Abel.

-Mhm...Nemaipomenit de bine!schita el un zambet.
Apoi le facu semn discret sa intre in casa. Continua sa pluteasa usor deasupra pamantului si cand ajunse in fata usii, lumanarile se stinse. Deschise usa si....brusc cazu cineva de pe casa. Era o fata.
-Mirabela...rosti incet Abel si intinse mana spre ea.
-Isaak! sari ea in spate cand il vazu. Ce nai...se opri fata.
Abel continua s-o priveasca rece si incepu sa devina usor agitat. Fata lesina. Dadu ochii peste cap si o lua in brate.
-Haideti fetelor, intrati! spuse sec Abel.

-Eu nu am de gand sa intru. Vreau sa stau langa ea pana isi va reveni. Spun eu.

Laia o privii pe fata, intra in casa fara sa spuna nimic.

off: vezi ca Abel o luase pe fata in brate:)))

on:
Abel clatina din cap si apoi intra si el. O lasa pe fata pe canapea.
-Revin! se scuza el si se retrase din sufragerie.
Fata tresari brusc.
-Ce nai...Ah, fetelor! Laia, Lum...Hugue mi-a zis despre voi! Eu sunt Mirabela, sunt mesager! Am venit la Isaak, dar pare total schimbat! D-asta m-am si speriat! Imi pare rau! si lasa privirea in jos.

-Nu-i nimic! Zambi Laia. Asa e... s-a schimbat, am trecut pe la el sperand ca este mai bine, dar tot asa este... Ofta ea. O privii pe fata: Te simti mai bine acum?

-Eu da! schita un zambet fals.
Abel aparu in sufragerie cu o sticla si niste pahare.
-Poftiti! le servi pe fete. Suc natural! Stiu ca tie, Lum, nu-ti face bine alcoolul! Iar tie...si se intoarse catre Mirabela...poftim, e proaspat! si ii intinse paharul.
Cand auzi, fata il scapa si se sparse pe covor.
-Scuze! sari ca arsa si vru sa linga sangele.
-Mirabela! o opri Abel.
Fata isi ridica privirea, dar se trezi cu o palma peste fata.
-Nu ma chinui sa-l iau ca sa-l risipesti tu! Zii ce vrei!
-Am...am un mesaj...se balbai ea.
-Si?o grabi el.
-A zis Cantemir ca a rezolvat si...si asteapta ordinele tale!
-Sa faca ce vrea! raspunse apasat Abel. Nu ma intereseaza!
-Dar...
-Nici un "dar"! Ce el, nu poate sa gandeasca? Altceva?
Fata inghiti in sec si se ridica repede. Apoi fugi spre usa.
-Mirabela! o striga iar Abel.
-D-da....dar n-apuca sa spuna ceva ca Abel o saruta.
-Scuze ca am tipat la tine!
-Isaak...rosti ea usor senina.
-Gata ca te inveti!ii taie el replica.
Fata ofta si pleca.
-Ma scuzati, fetelor! Stiu, nu-s o gazda buna! zambi fals Abel.

-Abel... Murmura ea. Nu trebuie sa zambesti sau sa te prefaci ca te simti bine din moment ce e evident ca nu te simti asa. Spuse privindu-l ingrijorata.

-Sunt perfect! zambi la fel si ochii i se inlacrima. Scuzati-ma, ma duc sa-mi fac un dus ca am fost la vanatoare si revin! se scuza el si pleca iar.

- Abel! Nu te-ai simtii mai bine sa vorbesti decat sa stai intre 4 pereti si sa suferi singur? Striga Laia dupa el.

-Imi fac doar un dus! striga si el si-apoi se auzi usa trantindu-se cu putere.

Laia ofta:
- Mda... un dus de lacrimi amare, venite din inima. Spuse pe un ton neutru apropriindu-se de foc.

-Laia...se auzi o voce stinsa...Lum! tresari ea. Sunt Maria, sora lui Isaak, stii cumva ce e asta? si ii arata o imagine cu un cristal care avea o substanta verde-albastra.

Laia se intoarse si privii poza:
- Nu! Ce este cu cristalul asta?

-L-am vazut pe Isaak aseara ca a baut din el! Nu stiu ce e, dar ma ignora total! Parca ar fi alta persoana....ofta ea.

- Si pe mine, incerc sa vorbesc cu el dar degeaba. Ignora pe oricine incearca sa il ajute, poate se gandeste ca si eu sunt o falsa, dar eu chiar vreau sa-l ajut si sa-l fac sa se simta mai bine. Mi-e dor de el cel vechi. Spuse inlacrimata. Nu stiu ce este, sper doar sa fie ceva de bine.

-Pe mine....suspina fantoma....pe mine vrea sa ma omoare! L-am auzit zicand ca vrea sa-i omoare pe toti din jurul lui care se mai apropie de el! Mi-e...mi-e frica!

Laia inghitii in sec cand o auzi, puse mana pe colier:
- Nu te poate omori decat daca are colierul.... Spuse pe un ton jos. O imbratisa pe Maria. Calmeaza-te! Si mie mi-e frica, dar nu cred ca Abel ar face asta, tine la tine! Se dadu in spate si o privii trista.

-Nu tine! se rasti ea. Vampirii simt fantomele si le pot vedea, iar cand am venit la el s-a purtat de parca nici nu eram. A zis ca ma uraste! Si....si...l-am tot vazut zilele astea prin mine si laboratoare...cred ca face altul! Mi-e frica! izbucni ea in plans.

Laia inghitii in sec, pupila i se micsora:
- Oh Doamne! Nu credeam ca va ajunge asa. Privii in jos. Ce l-a apucat? Abel.... ce tot ai patit? daca Misa te-a tradat nu inseamna ca toata lumea va face la fel.