In vizita la Abel

-Si daca sangele e diluat?intreba curioasa Maria.

- La fel, dar intr-un timp mult mai lung... daca ar lua substanta simpla ar muri la a2a injectare. Daca o dizolva cu ceva, depinde ce cantitate, intr-un timp mai lung. Si inca o chestie, creaza dependenta.

-Stiu asta! ofta ea.
-Mda...Trebuie sa fim foarte atenti de acum incolo! spuse Hugue.
Veni langa Laia si o lua in brate.
-Oricum, multumesc! zambi el. Multumesc pentru tot!
-Si eu! spuse Maria si disparu.

-Nu aveti pentru ce! Si pe mine ma intereseaza ce i se intampla lui Abel.

-Esti o super prietena! Daca stiam ca pot gasi asa iubita, te cautam demult! surase usor amuzat.

Laia surase usor:
- Mda... nu am avut prea multi prieteni si ii pretuiesc pe cei pe care ii am. Ti-am zis ca eu is un caz mai aparte! Surase ea.

Hugue zambi senin si ramase cu fata in brate.
-Si acum ce facem?

- Pentru inceput am putea pleca de aici, suntem intre lumi. Spuse senina. Ai vreo preferinta anume unde?

-Nu conteaza! Vreau doar sa ma relaxez! spuse senin el.

-Atunci hai la o plimbare! Zambi ea si aparu cu el intr-un parc, era noapte si liniste.

Hugue zambi degajat si o lua de mana pe fata.

Laia zambii si incepu sa se plimbe cu el prin parc.

La un moment dat, Hugue se opri si se lungi pe iarba, tinand-o pe fata pe pieptul lui. Nu spuse nimic, doar privea calm stelele.

Laia privii si ea stelele, ofta usor.

-De ce oftezi? o intreba usor ingrijorat.

- Eh, ma gandeam la Abel si la toate cate i s-au intamplat si pana unde a putut ajunge.

-Mda, asa e! Oare de ce? se intreba el.

-Nu stiu...poate s-a saturat de lumea asta care sta pe langa el doar ca sa stea, si cand se satura de el il lasa balta.

Hugue inghiti in sec si nu mai spuse nimic. Doar i se inlacrima usor ochii.

Laia il privii cu coada ochiului, se ridica in fund si il imbratisa.

Hugue ramase surprins de reactia fetei.
-Pentru ce a fost asta? zambi el usor.

Laia ridica din umeri:
-Te-am vazut mai agitat si am vrut sa te linistesc!

-Mersi! zambi el. Doar ca....imi pare rau pentru Isaak! se sterse la ochii si ofta.

Laia il privii intristata:
-Si mie imi pare rau de el...dar cum el se fereste, ma intreb daca nu cumva se gandeste ca pana si noi o sa il tradam.

-Ba cred ca se gandeste! inghiti el in sec. Avand in vedere ca a incercat sa ma omoare si nu doar o data....
Facu o pauza si inchise ochii, o lacrima colorandu-i usor chipul palid in rosu.