iar?

Fata sta si se uita la un mormant.
era mormantul ei. ciudata chestie, sa ai propiul tau mormant si tu sa fiu viu, semi-viu mai bine spus. Si parintii ei au mormant, si ei sunt semi-vi, exact ca ea.
Se aseaza pe piatra de mormant si ingana incet un cantec intr-o limba ciudata

Hanami tocmai trecea pe acolo si o vazu pe fata. Asculta o clipa cantecul apoi se apropie de ea.
-Buna!

Apar in cimitir cu un baiat inalt, tanar si frumos. Baiatul incearca sa ma sarute, il imping si chicotesc usor iar in momentul urmator imi bag coltii adanc in gatul lui. Dupa vreo 10 minute las corpul neinsufletit sa'mi cada la picioare si ma apropii de fete. Le privesc cu ochii rosii si imi ling buzele inca rosii.
-Singurele? intreb zambind rautacioasa.

- Buna. raspunse ea ca un ecou.

Nu se misca din pozitia sa, se purta indiferent, uitandu-se la piatra mormantului, ce frumos era scris numele ei. Prea frumos pentru persoana care e acum

-Buna Misa.-ii zambi Hanami. Cred.

O privesc o clipa pe Hanami apoi imi intorc privirea spre Cozet.
-Mormantul tau? Stiam ca ti'am mai vazut numele undeva....

Hanami se apropie de mormantul caruia pana acum nu-i daduse mare importanta. Se uita lung la numele gravat pe piatra.

- da. ciudat sa ai mormant cand tu inca te misti, nu? rase fata sec

-Nu chiar...dar totusi, cum ai ajuns asa? intreb apropiindu'ma de mormant si studiind piatra funerara.

- Simplu. asa sunt si parintii mei. Dar ne dadeam drept oameni, dar eu am ucis si ei m-au declarat drept moarta. Frumos mormant nu?

-Superb! spun studiind mormantul.

- E sado-masochistic felu in care vin sa.mi vad mormantul. E si sinistru, ma simt ca un mort-viu, si.mi aduc amintele de filmele vechi si proaste

-Cati ani ai? intreb sec fara sa'mi ridic privirea de la mormant.

- Pai corpul meu a ramas blocat pe la 24. Si e asa de cateva sute de ani, nu are rost sa-i numar

-Aha....
Ma asez pe o piatra funerara si privesc cerul usor melancolica.

Laia facea o plimbare nocturna cand le vazu pe fete, intra in cimitir si inainta pana la ele:
-Buna. Zambi usor ea. Ce faceti?

-Buna Laia!-striga Hanami . Eu stateam.

- Aha...e bine atunci. Surase ea.

- Buna Laia, raspunse intr-un sfarsit Cozet.

-Buna. Zambi Laia. Oau...dar stiu ca vine multa lume seara in cimitir.

- Aici e mai " aerisit" decat in restul orasului, o informa scumpa Cozet pe Laia

Laia zambii usor:
- Mda... d-aia si vin.

-Laia, imi intorc privirea spre fata. Iar umbli singura prin cimtire?

Laia se facu micuta:
-Apai am mers la Hugue acasa si nu era...asa ca am venit singura.

-Si nu puteai apela la pasari ca sa-mi trimiti un mesaj, nu? se auzi vocea baiatului in urechea Laiei si o saruta gingas pe umar.