Asistenta

Cozet isi ia un post de asistenta.
Multi ridicau semne de intrebare asupra numarului de oameni morti din ultima vreme, daca ar ataca in spital, aceasta nu ar fi o problema foarte mare.
Uniforma de asistenta ii vine perfect. Se priveste in oglinda vestiarului, este de parere ca sanii ii sunt frumos scosi in evidenta, si ca totul sta ca turnat pe ea...

Se duce in camera de primire a pacientilor si incepe sa completeze diferite dosare, nu-i face placere da ce e mai frumos ca gustul metalic al sangelui?

Laia era pe holurile spitalului cand o vazu pe Cozet, se aproprie de ea:
-Buna! Arati superb! Sa inteleg ca lucrezi aici?

Vin si eu in spital dar de data asta doar sa fac o vizita cuiva. O vad pe Laia si pe o fata care era asistenta.
-Salut!

- Buna, spuse ea cu un zambet delicios. Da, Laia, incerc sa o fac pe.a buna asistenta. si le tranti iar un zambet duuulce.
- Eu sunt Cozet, ii spune fata vesela tipei cu parul verde :]

Laia surase:
-Atunci succes. Buna Lum.

-Eu ma numesc Lamu, dar imi poti spune Lum. Ii spun eu lui Cozet.

- Imi pare bine. Si va pot ajuta cu ceva? Incerc sa ma fac utila.

- Pe mine cu nimic, ma pot vindeca si singura. Zambi ea.

- Si atunci ce cauti intr-un spital, intreba fata cu doza necesara de linguseala si respect

- Ceva ma atras aici si vroiam sa vad ce.

- Foarte bine, adauga Cozet zambind in continuare

-Eu am venit doar in vizita la cineva. Spun eu.

- Te pot conduce pana acolo? Adica, daca nu prea stii sa ajungi

-Sigur. La salonul 354. Spun eu.

Fata lasa jos dosarele si incepu sa mearga spre lift. Apasu butonul pentru etaju 2

Laia le acompanie.

Liftul scotea un huruit ingrozitor. Ajunsi la etajul 2, Cozet incepu sa se strecoare prin valu de oameni care trecea pe coridor.
- Salonul 354, anunta ea ca un ghid.

-Multumesc. Spun eu intrand in salon si indreptandu-ma spre unul din paturi in care statea o fata tanara ce avea cam 10 ani.

Cozet intra dupa Lamu, si se uita la acea fata. Nu-si putea aduce aminte de acea fetita.

- Ce a patit?

Eu am adus-o acum cateva zile. Era intr-o masina ce avusese accident. Cand am adus-o era in moarte clinica. Am tras multa munca de lamurire cu doctorii. Ei spuneau ca e moarta definitiv si eu incercam sa ii conving ca e moarte clinica si inca se mai poate face ceva. Desi nu mai avea nici un semn vital functional avea totusi centri corticali inca activi. Tehnologia voastra nu permite inca sa vedeti asta dar eu am un aparat medical portabil care se conecteaza la capul ranitului ca o curea de plastic cu electrozi.
-Uite spun eu scotand micul aparat din buznar http://www.medicalshop.ro/category_img/img_554_.jpg
Daca mai exista activitate in creier desi aparatele voastre indica ca ranitul ar fi mort, acesta are o masuratoare mult mai precisa si indica cea mai mica activitate si faptul ca ranitul poate fi resuscitat. Indica chiar si timpul de resuscitare necesar.

Cozet era atenta la ce vorbea Lum si se uita la chipul fetei, cu o urma de compasiune in suflet

-Ai fi putut sa o aduci la mine! O scapam in cateva minute de tot chinul de indata ce era in viata.

-Stiu dar tu nu aveai aparatura de resuscitare si nici eu, acesta e doar un aparat de masurare nu si de resuscitare. A trebuit sa conving medicii de aici sa ma lase sa folosesc aparatura de resuscitare. In plus accidentul a fost la doar cateva strazi distanta de spitalul acesta. Dar daca vrei o poti vindeca acum. Inca nu este vondecata complet. Ii spun lui Laia.

Laia o ciocani in cap:
- Alo! E cineva acolo? Lum! Cred ca uiti cu cine stai de vorba! Eu sunt aparatul de resuscitare, de indata ce ii vindec toate ranile inima incepe sa ii bata la loc, daca inca mai are sufletul in corp.